Editorial

„...Actualele partide politice romanesti nu au ideologie, traditie democratica si nici minima cultura politica. Daca pana la intrarea in UE macar mimau democratia, relationarea cu societatea, aceasta pare o perioada de aur. Acum, aceste partide se reprezinta exclusiv pe sine, adica, interesele personale ale celor care vor sa fie declarati reprezentanti ai poporului.

Traim intr-o epoca a simpozioanelor, a colocviilor, a conferintelor, a congreselor, a tot felul de adunari, nationale si internationale. Toate acestea sunt semne ale largirii si intaririi comunicarii dintre oameni. Oamenii isi comunica si isi asociaza ideile, isi randuiesc viata impreuna. Doi gandesc mai bine decat unul. Mai multi, si mai bine. Oamenii isi coordoneaza gandurile, planurile, mergandu-se din ce in ce mai mult   

La 20 de ani de la Unirea din 1918, Mircea Eliade scria in Vremea un articol intitulat Pilotii orbi. La 25 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, textul este mai actual ca niciodata. Eliade afirma ca imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine puterea politica, de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Cel mai grav lucru este ca actualii guvernanti (in vremea lui Eliade, dar si acum) sunt niste   

(prima parte)

Din nefericire, doar tragediile cu iz apocaliptic ne aduc aminte lucrurile elementare pe care se fundamenteaza orice societate normala: regulile. De ce oare trebuie sa moara cumplit atatia tineri, parca intr-un episod biblic, cu foc si pucioasa, pentru a intelege ca fara constrangerea acestor canoane sociale, numite simplu, reguli, nu avem nici o sansa de supravietuire normala.

In functie de ora la care s-a culcat, Gabriel Oprea se trezeste. Chestorul Nelu Pop, cu origini sanatoase maramuresene, e undeva prin preajma, cu limba data cu smirghel, ca sa nu-si raneasca seful in momentul in care il linge prima oara pe ziua respectiva intre buci.

In urma cu doua-trei luni nu credeam ca voi aborda subiectul apa din Baia Mare. Am crezut in teoriile idioate, ca suntem nevoiti sa tragem pentru cei mai amarati din acest judet, respectiv comunitatile care nu au resurse pentru a trage apa si canalizarea la oameni, iar oamenii nu prea au bani pentru a plati apa pe care o consuma.

Scriu asa, ca sa nu tac. Si pentru prima data ca o fac fara sens. Intr-un stat care nu se teme de Dumnezeu, de blestemele a 1142 de mame si de CEDO, de ce ar conta parerea unui cetatean? Povestea cu clasarea dosarului Revolutiei mi-a creat atata scarba, cat toate mizeriile, hotiile si nesimtirea politicienilor postdecembristi la un loc. Vorba cuiva: „unii oameni sunt ca sobolanii, nu ti-e frica de ei, dar ti-e scarba”.

Despre Medias, cei mai multi scriitori pot marturisi ca au fost uimiti in primul rand de numele magic al orasului. Caci, asa cum scrie Mircea Tomus, in prefata cartii „Lanuri – studiu si indice bibliografic analitic”, a lui Mircea Valcu, denumirea municipiului de pe Tarnava Mare semnifica, in toate variantele, „mijlocul lucrurilor si al spatiului”. Chiar daca orasul este „tipic de provincie”, el continua „sa se   

Candva, in copilarie, am inceput sa inteleg sensul conceptului de evolutie. Cred ca totul a plecat de la filmul acela, „Procesul maimutelor” apoi am mai citit una-alta, apoi am chiar am studiat sistematic aceasta tema.

Probabil ca nu este casa de crestin in care sa nu se gaseasca o icoana. Dar icoana, prin ea insasi, reprezinta o miza uriasa. Ea aduce nevazutul catre vazut si in felul acesta face posibil contactul cu o lume de neimaginat.