Editorial

(ultima parte)

Toamna la Cavnic nu are egal pe lumea asta. Nu exista bucurie mai mare pentru privire si incantare mai adanca pentru inima decat sa privesti codrii si cerurile toamnei. Lumina limpede si rece a zilei, culorile enigmatice ale frunzelor si albastrul nemarginit al vazduhurilor iti dau certitudinea ca nu exista nimic mai frumos pe lume.

Fac ce fac preotii si devin tot mai antipatici. Nu toti, da’ destui. Cel mai „simpatic” purtator de sutana din ultima vreme, din Salaj de loc, a devenit cunoscut si injurat de o tara intreaga, dupa ce a refuzat sa inmormanteze o batrana de 90 de ani, pe motiv ca femeia avea ceva restante fata de biserica ortodoxa. N-a contat faptul ca femeia platise respectivele cotizatii vreme de 70 de ani si ca numai in vremea din   

Intr-un oras oarecare, pus pe nedrept la index de cei care fac clasamente ale oraselor din tara fara nume, toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Adica este greu sa ascunzi ceva sau sa te ascunzi de cineva. In acest targ a venit, intr-o seara, o duduie cu un par bogat, lung, prins in cleme de un galben stralucitor, de parca erau din aur. Si erau din aur! Femeia, intre doua varste, fusese pe un post bun, la un depozit central,   

Steinhardt scria ca ne confruntam cu trei „fenomene” grave: invazia verticala a barbarilor (expresia e a lui Rathenau), domnia prostilor, tradarea oamenilor cumsecade. Primul: navalesc nu barbarii din alte continente ci, de jos in sus, derbedeii. Barbarii acestia preiau locurile de conducere. Al doilea: au sosit – pur si simplu, in sensul cel mai categoric – prostii si incultii la putere si, in ciuda tuturor legilor   

- Sa fii daruit de la destinul planetar cu o nastere in sanul unui popor mereu primenit prin furci caudine...

...In ziua in care m-am iubit cu adevarat, mi-am dat seama ca toate angoasele mele si toata suferinta mea emotionala au fost doar semnale ca traiam in contradictie cu adevarurile mele. Astazi stiu ca aceasta este AUTENTICITATEA...

Daca saptamana trecuta ne-am oprit asupra rolului lumanarii in cultul crestin, de data aceasta vom incerca sa facem inteles locul si rolul candelei in viata crestina.

Cand realizam care sunt lucrurile cu adevarat importante, din anumite puncte de vedere e prea tarziu. Nu ne mai ramane nici energie si nici varsta biologica necesara pentru a le face, matur si cu un discernamant real, selectia. Se spune ca omul isi „risipeste” energia si sanatatea din prima parte a vietii „cheltuind-o” pentru cea de-a doua. Sau, dupa cum bine (si cu amaraciune) a spus un taran din Dragomiresti:   

(partea a cincea)

Importanta cuvenita si diferita acordata lucrurilor este unul din semnele dreptei judecati. Atunci cand lucrurile marunte ori mai putin necesare sunt aduse nefiresc in fata celor cu adevarat importante avem de-a face cu pierderea limpezimii lumii.