Dialoguri virtuale / Declinul multilateralismului instituțional și tentația războiului „salvator” (prima parte)

Întrebare: Întotdeauna după marile războaie, lumea sătulă de morți și distrugere a încercat să-și rezolve disputele prin mijloace diplomatice? Au fost create instituții care să creeze locuri de împăcare. Așa este și astăzi ?

Răspuns: Relațiile internaționale contemporane se caracterizează tot mai mult prin predominanța politicii de putere și declinul rolului jucat de organizațiile internaționale și regionale în menținerea păcii pe glob.

Î.: Ce se întâmplă în curtea „jandarmului lumii?

R.: Deși SUA își mențin preponderența în plan militar, parțial în domeniul economic, și controlează încă anumite tehnologii de vârf cu dublă utilizare, în dauna marelui său competitor, China, devine tot mai dificil pentru Washington să își îndeplinească cu succes, simultan, toate obiectivele strategice în Indo-Pacific, Europa și Orientul Mijlociu. Fenomenul de overstretching este tot mai vizibil.

Î.: Sunt condiții  ca Statele Unite ale Americii să se decredibilizeze în plan extern și intern?

R.: Americanii au investit bani, armamente și diplomație în țări precum Taiwan, Israel și Ucraina, care acum sunt constant amenințate nu doar cu pierderea unor teritorii, ci direct cu anihilarea ca state, cu abolirea suveranității și pierderea independenței. Dacă ar sta deoparte și ar permite ca una dintre aceste țări să fie atacată și învinsă, Washingtonul s-ar decredibiliza grav în plan extern și intern. După episodul Afganistan 2021, nu își mai poate permite așa ceva.

Î.: Pacea poate fi de mai multe feluri?

R.: Pacea e un bun colectiv extrem de valoros. E poate cel mai important. Ea necesită mai multe condiții cumulative și este definită de cei mai mulți mai ales negativ, ca lipsă a războiului. În mod clasic, se vorbește de pace pozitivă și negativă. E pace când...nu e război. Dar trebuie să ținem cont că războiul poate să absenteze fie pentru că statele sunt satisfăcute cu statu-quo-ul existent și își rezolvă eventualele dispute de orice natură (dar mai ales teritoriale) prin negocieri, ori dezvoltă relații economice intense (de interdependență), fie din cauză că liderii și populațiile se tem de consecințele unui conflict militar cu alte țări, deși au revendicări și nemulțumiri profunde și ar considera legitim recursul la forță. Frica ajunge, așadar, să mențină pacea. E suficient? Pe termen scurt da, pe termen lung nu chiar.