Editorial

In februarie 2008, Ioan Olteanu a depus o initiativa legislativa prin care incerca sa-i readuca pe preoti in Parlament. Nici dracu’ n-a inteles exact de unde vine atata cucernicie crestineasca, pentru ca figurantul asta cu mustata taganeasca era autodeclarat robul lui Zeus si nu al lui Dumnezeu.

Cu oaresceva vreme in urma, Biroul de presa al Partidului Social Democrat mi-a trimis un email cu Codul de etica si conduita al membrilor amintitului partid. Asa de bine nu m-am dicstrat de multa vreme. M-a umflat rasul inca din preambul, pentru ca acolo se vorbeste despre „stimularea competitiei interne”. Care competitie interna? Aia in care Dragnea este singurul candidat la sefia partidului? Mergeti mai, nacajitilor, si   

Mai mult ca niciodata, avem nevoie de lideri puternici si vizionari, oriunde ne-am uita in lumea contemporana. Dar, puternici pentru oamenii pe care trebuie sa-i apere si vizionari pentru viitorul acelorasi oameni. Cei slabi, macinati de propriile probleme ori nepotriviti sa conduca institutii si oameni, la orice nivel si in orice parte a lumii, trebuie degraba pusi pe pista de rezerva.

Aud, la un post de radio din Germania, ca mai multi copii s-au hotarit sa doneze din jucariile lor, ca daruri de Craciun, copiilor din Romania. Actiunea se numeste „Daruri din inima” si este un gest laudabil al celor care, de mici, invata cel putin 3 lucruri cu aceasta ocazie: grija pentru jucariile lor (sau a obiectelor cu care interactioneaza), responsabilitatea fata de celalalt, daruirea.

Zilele acestea sarbatorim o sarbatoare draga noua, celor care lucreaza la GAZETA de Maramures. Au trecut 13 ani de cand apare minunatul nostru saptamanal, poate fi mult, poate fi putin, dar este sigur ca suntem aici pentru a aduce farame de realitate din aceasta mare nereala, care este lumea de azi.

Este acea data, singura din an, cand rubrica asta ar trebui sa se numeasca altfel. Pentru ca, in 25 noiembrie, GAZETA de Maramures implineste 13 ani. Un numar pe care l-am considerat mereu a fi norocos, dar acest 13 are ceva in plus. Prea obisnuiti sa traim pe „repede inainte” si sa programam mereu un „maine” ca si cum el e obligatoriu sa existe, uitam prea des sa pretuim timpul si pe cei care se scurg odata cu el.

Avem in perimetrul culturii nationale cateva mii de „institutii editoriale”, din care la targurile de profil centrale participa circa sase-sapte sute. Acum, cand cititi randurile de fata, la Bucuresti este in deplina desfasurare Targul de carte „Gaudeamus”. Dar in domeniul „productiei de carte” se remarca nu numai entitatile „comerciale” ci si cele care exceleaza in prezentarea si publicarea rezultatelor   

Codul de bare este un sistem de codificare numerica alcatuit dintr-o secventa de linii verticale, de grosimi variate, secventa care se aplica in mod curent pe toate produsele comerciale. Daca o companie scoate pe piata un nou articol comercial, pentru a avea permisiunea de punere in vanzare, trebuie sa solicite unui for international alocarea unui numar unic, care sa caracterizeze cat mai exact si detaliat articolul respectiv.   

Se spune in popor, in vorbirea de toate zilele: „Recunostinta – floare rara!” – desi n-ar trebui sa fie tocmai asa. Ar trebui sa fie dimpotriva, foarte deasa. Sa se gaseasca peste tot, pentru ca recunostinta ar trebui sa fie cel mai firesc sentiment din inimile tuturor, ale celor care, intr-un fel sau altul, primesc de la Dumnezeu sau de la oameni, de la oricine, un bine, un dar, o vindecare, o atentie. Se vede ca   

(partea a treia)

Am asistat la discutiile legate de salvarea satului maramuresean. Un proiect generos, la care se lucreaza de mai multi ani si care merge greu deoarece lipseste chestiunea principala. Dorinta maramuresenilor de a-si salva satul, casele de lemn, portile, surile.