Fereastra închisorii / Sfintele reguli

Din nefericire, doar tragediile cu iz apocaliptic ne aduc aminte lucrurile elementare pe care se fundamentează orice societate normală: regulile. De ce oare trebuie să moară cumplit atâţia tineri, parcă într-un episod biblic, cu foc şi pucioasă, pentru a înţelege că fără constrângerea acestor canoane sociale, numite simplu, reguli, nu avem nici o şansă de supravieţuire normală.

Desigur, şcoala şi educaţia în general ar trebui să aibă mult mai multă legătură cu viaţa. Asta însemnând că în loc de conţinuturi pedagogice inutile, copiii ar trebui să înveţe obligatoriu despre cât de capitale sunt regulile în viaţa socială, despre interesul public şi al celuilalt, despre managementul personal şi colectiv al situaţiilor de urgenţă şi să ajungă să se teamă (da, să se teamă!) de ceea ce urmează dacă încalcă tot ce înseamnă normă socială, fie că e vorba de funcţionarea unui birt, fie că se referă la o centrală nucleară.

Dar educaţia nu e suficientă. Fără sancţiuni, care să fie în acelaşi timp dure, efective şi imediate, nu vom ajunge unde ne dorim şi unde alţii sunt deja prezenţi. Deşi avem legi suficiente, mecanismul sancţionator suferă îndeosebi în efectivitate şi temporalitate.

Începând de la scuipatul de sămânţă pe stradă, trecând prin tot ce înseamnă comportament periculos pentru ceilalţi, adică vătămător, violent sau deviant, şi terminând cu situaţiile de risc potenţial uriaş care pot genera tragedii de genul celei întâmplate în clubul din Bucureşti, sancţiunile trebuie să-l doară imediat şi consistent pe agresor.

Probabil că cei care stau moral în spatele acestei tragedii vor fi pedepsiţi exemplar. Doar că nu trebuie să aşteptăm moartea până intervine justiţia ori eroii de pe ambulanţe. Oricâţi ani vor sta în închisoare cei vinovaţi, cei tineri vor fi tot sub pământ. Cu tot cu părinţii lor, care se vor îngropa sufleteşte odată cu fiinţele lor cele mai dragi. Fiindcă alţii, la fel de morţi, dar de corupţie şi nepăsare criminală, nu înţeleg cât de importante sunt regulile şi cât de vitală este sancţionarea nerespectării acestora.