Tomograful lui Sabin / Cruciada împotriva propriilor concetăţeni

„...Actualele partide politice româneşti nu au ideologie, tradiţie democratică şi nici minimă cultură politică. Dacă până la intrarea în UE măcar mimau democraţia, relaţionarea cu societatea, aceasta pare o perioadă de aur. Acum, aceste partide se reprezintă exclusiv pe sine, adică, interesele personale ale celor care vor să fie declaraţi reprezentanţi ai poporului.

Toate aceste agregări ale oportunismului politic impun nişte limite sub sau peste care nu se poate plasa absolut nimeni în lupta pentru câştigarea puterii. Aşa ceva, în România de astăzi, este pură utopie. Ce adversar au aceste partide, nu este greu de bănuit. Între cei care fac obiectul marilor fraude, aflaţi pe listele incompatibilităţilor, şi cei care exercită puterea, diferenţele sunt întru totul fragile, fraterne. Clasa politică actuală se autosusţine printr-o bază financiară de-a dreptul incontrolabilă, având aceleaşi caracteristici.

Când unii politicieni nu provin direct din aceasta, devin ei înşişi subiectul unor scandaluri de corupţie cu ramificaţii terifiante. Într-un asemenea mediu şi context politic este imposibil să existe un suflu democratic de care societatea are o nevoie vitală.

România este blocată în tot felul de scheme piramidale, politice, economice, culturale, a căror clătinare este însăşi clătinarea statului. Toate acestea au integrat criza generală drept ferment al unui îngheţ strategic. Aspiranţii la un loc pe scena politică nu au decât posibilitatea să se conformeze acestor ierarhii în spatele cărora laboratoarele corupţiei deţin un control riguros al întregii ţări...Ce vor, în fond, actualele partide politice, aleşii şi simpatizanţii lor? E greu de spus dacă printre simpatizanţi sunt persoane cu un profil democratic şi cu o morală acceptabilă.

Dacă ar fi aşa, s-ar produce mult invocata reformă internă a partidelor. Cu interesul public nu mai există nicio relaţionare, nici măcar mimată.

Putere şi Opoziţie sunt măcinate, în egală măsură, de o inerţie a degradării şi uzurii cum nu se poate imagina.

Avem cea mai lipsită de vitalitate morală şi performanţă clasă politică, care prin această degradare îşi menţine cu succes puterea. România se află sub un debilizant clopot de sticlă, cu resursele de reacţie anihilate de către cei care ar trebui să fie avangarda...”