Editorial

Cand nu am ce face urmaresc televizorul, ca ultima posibilitate de a scapa din cenusiul unei zile lungi ca o zi de post. O miscare gresita pentru ca nu am stiut in ce parte sa ma pun, cu cei care sustin puterea sau cei care merg cu opozitia. Și asa am baleiat pe culoarul canalelor roma­nesti pana am obosit. Nimic interesant, aceleasi subiecte cu Kovesi si presedintele cu ale lui case.

In 17 decembrie 1989, in celebra sedinta a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, mai marii Partidului Comunist, vrand sa dea masura loiali­tatii lor fata de partid si conducatorul prea-iubit, s-au lansat in atitudini si declaratii telenovelistice. Toti au strigat in cor: „Luptam pana la capat!”.

Cel mai cunoscut sens al cuvantului anamneza este cel care se fixeaza pe „ansamblul informatiilor obtinute de la pacient in legatura cu boala sa”. In istoria limbilor este consemnata ori­ginea sa greceasca, fiind compus din ana = inainte si mnesis = memorie. De cateva mii de ani, cei ce examinau bolnavii foloseau aceasta „taina” a meseriei, convinsi fiind ca orice boala are un traseu ce s-a incifrat in structurile de   

Se stie ca in lupta pentru desavarsire, to­tul are importanta. Nimic nu se negli­jeaza, nimic nu este lasat la voia intam­plarii. Totul trebuie sa fie sub control. Mai intai sub control personal, si apoi sub controlul unui parinte duhovnicesc, control care este o necesitate absoluta.

(prima parte)

Desi incerc sa inteleg pe toata lumea, exer­citiu vital in lumea inchisorii, nu am reusit niciodata sa fiu de acord cu spurcarea naturii.

In plina disputa americana cu privire la intalnirea Trump-Putin, in SUA, cineva, nu se stie cine, a activat butonul, unul mic, pentru reactivarea postului de radio „Europa Libera” pentru Romania si Bul­garia. Stirea nu a facut valuri, nu a creat dezbateri in care deontologii si analistii de serviciu sa ne explice de ce si cum.

Indiferent ce i s-ar putea imputa Reginei Maria, modul in care s-a implicat in soar­ta tarii in timpul primului razboi mon­dial, o plaseaza nu doar intre „pa­rintii fondatori” ai Romaniei Mari, ci si intr-o functie care ar fi trebuit inventata pentru ea: aceea de ministru al rezisten­tei si demnitatii nationale. Niciunul dintre liderii acestei tari n-au empatizat atat de mult cu poporul roman pana atunci si nici de   

Despre sintagma „blestemul lui Cromwell” imi amintesc sumar a o fi intalnit in celebrele romane „Pe aripile vantului” si „Ulysses”. Ulterior, prin lecturi de factura istorica, am inteles ca formula se foloseste in sens restrans pentru situatiile in care cei trecuti de la viata la moarte nu sunt lasati prin ramasitele lor „sa odihneasca vesnic”.

Nimic nu pare mai dificil decat sa incerci sa ii vorbesti omului de astazi despre realitatea pacatului. Dupa ce a ajuns la niste performante remarcabile in stiinta, in cultura sau in arta, toate acestea te fac sa te intrebi in ce masura mai este dispus omul din secolul XXI, atat de puternic impregnat de amprenta pozitivismului, sa ia aminte asupra unei chestiuni de ordin strict teologic?

(ultima parte)