Editorial

Exista oameni care se catara pe umerii altora, iar atunci cand „fun­datia” se prabuseste, fac totul pentru a se salva, uitand de cei care le-au folosit drept scara. E categoria „cata­ratorilor”, din care fac parte cei mai multi dintre politicienii si opor­tunistii vremii.

As indrazni sa ma mandresc putin cu expresia din titlu, pe care am folosit-o de zeci de ori in discursuri publice. La ori­gi­ne a stat conceptul utilizat de Apos­tolul Pavel circumscris esential in formula „a fi nebun dupa Hristos”.

Noi, acum, stim multe despre caile desavarsirii, dar le stim pe toate din stiinta si experienta celor vechi. Ei nu le stiau de la nimeni. Pentru dansii totul era inedit. Ei invatau totul din lupta cu ispitele, cu demonii, cu propria natura omeneasca pacatoasa. Ei descopereau din mers metodele de lupta si tocmai de aceea, experienta lor duhovniceasca este atat de importanta, de interesanta si plina de invataminte pentru noi cei   

(partea a treia)

Nu am fost prea incantat cand am aflat de la ai mei ca anul acesta vom merge la mare in Bulgaria.

Pesta Porcina Africana face ravagii in Romania, iar consecintele se vor vedea, nu chiar dupa mult timp. Subiectul a explodat zilele acestea in spatiul public, dar el este cunoscut de autoritati inca de mai bine de un an. Desi pare incredibil, primul focar de Pesta a aparut anul trecut, undeva prin Satu Mare. Pare ciudat, incredibil…

Noi, romanii, chiar suntem ciudati. Constanti in defecte si metehne, perseverenti in greseli si de aceea, ciudati. Se pare ca nu invatam nimic din trecut si, poate, de aceea, suntem pedepsiti sa-l repetam.

Scriu aici despre o carte de „Memorii” intr-un alt vesmant, cu podoabe de probatiune sentimentala. Autorul este fiul lui Titus Livius, deci nepotul „personajului principal” – Ioan Ardeleanu Senior. Nu cred ca trebuie sa explic de ce il cheama Inocentiu, din moment ce tatal sau s-a nascut la Blaj la vremea in care bunicul sau era adus de destin in acest oras care pentru Eminescu reprezenta „Mica Roma”.

Tema este inepuizabila, intrucat multe sunt valentele sufletesti ale unui duhovnic, tot atat de multe ca si situatiile cu care duhovnicul se poate intalni in lucrarea lui de indrumare a sufletelor spre mantuire. De aceea, portretul duhovnicului nu se poate face in cuvinte putine. Si nici in multe nu se poate defi­nitiva.

(partea a doua)

Ceea ce s-a intamplat nu demult in preajma Atenei ne duce cu gandul la vremurile biblice.