Editorial

La 29 august 2018 s-au implinit 13 ani de cand marele mitropolit si carturar al Ardealului, Dr. Antonie Plamadeala, a trecut in vesnicie. Consider ca este un moment oportun ca sa amintim cateva aspecte din viata si activitatea sa, aspecte care, trebuie sa recunoastem, sunt vrednice de pomenire si care il indreptatesc sa nu fie dat uitarii.

(partea a saptea)

ALH nu este un sindrom, ci doar un acro­nim tehnic pentru un motor diesel german, legendar prin durabilitatea si perfor­mantele sale.

Ultimele sedinte de Consiliul Local au fost dedicate, in mare parte, Sarbatorii Castanelor, de la buget, pana la tarife. La sedinta ordinara, au mai fost proiecte de hotarare cu alt subiect, cele obisnuite. Dar au fost si momente de tensiune, momente care se repeta destul de des, semn ca ceva nu merge in mecanismul de desfasurare al executivului.

Societatea romaneasca e bolnava grav. De ipocrizie, prostie, neimplicare si lasitate, in doze egale. Dupa ce luni bune vorbim toti, de la politicieni, la ziaristi doar de drepturile omului, cu seriozitatea si aplombul unui functionar de Bruxelles, dupa ce ne plangem de soarta tarii in An Centenar si ii facem bietei tari declaratii de dragoste fierbinti, sap­ta­mana trecuta, societatea roma­neasca, in marea ei majoritate   

Intr-un fel, tot ce avem ca indrumator pretios de viata vine de la greci. Ei ne-au invatat despre „universurile” in care traim sau am putea trai, despre tendintele sau inclinatiile bune, despre filosofiile folositoare s.a.m.d. Spre exemplu, privitor la „curgerea lumii”, grecii numeau separat timpul fizic, secvential, cantitativ (CHRONOS) de timpul calitativ, privilegiat, implinitor, folositor (KAIROS). Atat de complexe   

In viata duhovniceasca nu exista reguli standard, dupa cum nu exista suflete standard. Traditia obligatorie pentru toti, se mladiaza dupa libertatea firii fiecaruia. Multi dintre Parintii Bisericii isi gandeau replicile si faptele pentru a fi modele pedagogice pentru ucenicii lor. Ori se stie ca pedagogia este stiinta prin excelenta a diferentierilor. „Tuturor toate m-am facut, ca pe toti sa-i dobandesc”, spunea Sf. Ap.   

(partea a sasea)

Prea des mi se intampla sa citesc sau sa aud pe viu opinii aspre, chiar manioase, despre mantuire. Care, din cate pot sa-mi dau eu seama, e un proces delicat, a carui mister si balanta nu o cunoaste nimeni, decat insusi Dumnezeu. Vad monahi sau clerici orto­docsi, de la noi dar si din partile mai su­dice ale ortodoxiei, care afirma taios ca nici mai mult nici mai putin singura credinta adevarata si opozabila divinitatii este   

Recunosc, nu l-am inteles si nici nu l-am crezut pe deplin. De fiecare data cand Marcel Petrisor ne avertiza, la sfarsitul povestirilor despre cumplita teroare comunista, ca noua, generatiilor de azi, ne va fi si mai greu, pentru ca ispitele sunt mult mai perfide, iar „albul” nu mai e separat de „negru”, am crezut ca o spune dintr-un exces de modestie. Mi-am dat insa seama ca nu exagera. In Romania de azi nu mai exista   

Aeroportul din Maramures este de importanta regionala