Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Dialoguri virtuale / Quo vadis economie?
Întrebare: Au trecut zece ani de la criza economică care a marcat o cotitură în gândirea economică, respectiv obligativitatea perceperii fenomenelor economice dintr-o altă perspectivă. Istoria crizelor economice ne trimite la gândul că poate ne aşteaptă o altă criză?!
Răspuns: Nu trebuie să fie nimeni cunoscător în alde fenomene economice care să nu răspundă cu o destul de mare certitudine că o nouă criză este deja pe drum. Afirmaţia este întărită de faptul că unele guverne, în bugetul propus pentru anul 2019, au prevăzut „frâne” care să atenueze impactul unui tsunami economic care ar putea lovi lumea.
Î.: Care sunt semnele prevestitoare ale unei asemenea ameninţări?
R.: Sunt „bulele” care apar în diverse domenii datorită unor politici de creditare nesustenabile. De altfel, criza desăvârşită din 2008 – 2009 şi-a arătat colţii cu trei-patru ani înainte.
Î.: Din perspectiva a zece ani, cum am trecut noi prin ultima criză?
R.: Cu un împrumut de douăzeci de miliarde dolari de la instituţiile financiare internaţionale, cu o tăiere de salarii de douăzeci la sută, cu bucuria când după un timp am revenit la salariile anterioare, cu multe lacrimi şi necazuri în multe familii, cu ajutorarea altora ca să iasă ei din acea criză, dar să nu intrăm în afirmaţii „incorecte politic”.
Î.: Totuşi, nu sesizează nimeni că poate veni furtuna şi la noi?
R.: Prima care a vorbit de această ameninţare este Banca Naţională a României. Toată lumea s-a năpustit asupra acestei instituţii când este vorba de ROBOR. Nimic mai fals. Nu vorbesc de necăjiţii care trebuie să dea înapoi băncilor, de la care s-au împrumutat, bani mai mulţi, ci semnalul care s-a tras că cei care mai doresc să se împrumute să se gândească de mai multe ori când se apropie de un credit. Dar atenţionarea este şi pentru cei cu afaceri imobiliare pentru care viitorul imediat nu este roz. S-a ajuns la fantasmagorii, când pentru un metru pătrat de suprafaţă construită de locuinţă s-a cerut şi s-a dat şi trei mii de euro. Unde? În România!!! De menţionat că în cel de-al doilea oraş ca mărime din Statele Unite ale Americii, într-un bloc cu şaizeci de etaje, pentru un apartament de la ultimul etaj (cel mai valoros în concepţia americană) preţul cerut este de două mii de dolari!!!