Dialoguri virtuale / Cine are dreptate?

Întrebare: Întrucât unele state europene şi-au modificat, adaptat, modul de gestionare a aurului lor, care este poziţia pentru viitor  a Băncii Naţionale a României?

Răspuns: Menţinerea aurului în custodie la Banca Angliei, una dintre cele mai prestigioase şi sigure bănci centrale din lume, are ca scop, în primul rând, garantarea faptului că România dispune de o rezervă de aur standardizată şi disponibilă a fi utilizată ca garanţie în cazul unor operaţiuni de finanţare a ţării în situaţii de criză, ori pentru o eventuală valorificare într-o perioadă scurtă de timp.
 

Î.: Care este mecanismul de decizie în privinţa gestionarii aurului nostru? Este o decizie uni per­sonală sau a unor structuri formale autorizate?
R.: Aurul aflat în custodie la Banca Angliei aparţine în continuare României - şi nu poate fi folosit decât la instrucţiunile exprese ale Băncii Naţionale a României.  Deciziile de natură stra­tegică privind administrarea rezervei interna­ţionale a României (aur plus valute converti­bile) se aprobă, conform legii, de către Consiliul de administraţie a Băncii Naţionale a României. Deciziile de natură tactică adoptate la nivelul Comitetului de administrare a rezervelor internaţionale din BNR, precum şi propunerile formulate către Consiliul de administraţie, se realizează la nivelul întregului comitet, nu doar de către o persoană.
 

Î.: Care este avantajul imediat pentru păstrarea, o parte, a aurului nostru la Banca Angliei?
R.: Păstrarea aurului la Banca Angliei conferă implicit pieţei internaţionale confortul că acea rezervă de aur respectă condiţiile standard minime pentru tranzacţionare imediată. În cazul folosirii aurului din ţară drept garanţie (colateral) ar fi necesare câteva etape de verificare a caracteristicilor lingourilor avute în vedere, etape ce ar face practic imposibilă folosirea în caz de urgenţă.
 

Î.: Să lămurim problema dacă pentru aurul depozitat la Banca Angliei, România ar trebui sau nu să primească vreo dobândă?
R.: Pentru păstrarea în custodie, custodele - în acest caz Banca Angliei - nu remunerează pe cel căruia îi prestează servicii, astfel că Banca An­gliei nu plăteşte dobândă pentru aurul aflat în custodie niciunui client, fie bancă centrală sau comercială.
Nici banca centrală a României, nici cea a Poloniei, nici cea a Bulgariei, nici cea a Italiei etc. nu primesc dobândă pentru aurul aflat în custodie la Banca Angliei.
 

Î.: Atunci de ce atâta controversă pe tema ROBOR şi cea a managementului aurului românesc?
R.: Dacă este gălăgie atât în plan politic cât şi în cel social nu pot fi identificate cauzele care duc ca în ţara noastră să fie aşa de mult „bine şi tot românul să prospere”. Deci răspunderile se diluează. Practic, nu răspunde nimeni pentru nimic şi cuvintele „vom face / nu vom mai face” primesc o consistenţă care durează de decenii şi va mai dura.
De asemenea, se lasă impresia că băncile au nişte formule de calcul magice, pe care nei­ni­ţiaţii nu le pot înţelege şi care „salvează” ome­nirea „neştiutoare” de la pieire. Chiar aşa o fi?