Editorial

Un detinut intra in refuz de hrana. Ca de obicei, toata lumea se pune in miscare: audiente la seful de sectie, directorul inchisorii si finalmente la judecatorul de supraveghere.

Subiectul acestei saptamani a fost pentru mine, modificarile la Codurile penale. Si zbaterea care exista in jurul acestor modificari realizate de Comi­sia Iordache si ceilalti trandafirii ce au lucrat, cel putin cei din prima linie.

De cand suntem mici, suntem obisnuiti sa inca­dram oameni, obiecte, figuri, in categorii, sa-i impartim dupa forme si culori si sa le punem etichete. Și, tot din copilarie, suntem educati ca, daca putem parcurge cu succes si cat mai rapid procesul de recunoastere si incadrare intr-o categorie, cu atat suntem mai inteligenti.

(continuare din numarul trecut)

Intr-o zi au venit la Avva Theon niste frati. Au mancat impreuna si apoi, cum era obiceiul in astfel de ocazii, au trecut la un colocviu duhovnicesc. Desigur, batranul urma sa le vorbeasca, iar ei, la nevoie, sa puna intrebari. Batranul incepu sa vorbeasca. Si ce tema si-a ales? Despre lacomie si despre tirania gandurilor pe care le tinem in taina, si nu le dezvaluim, si cat de violente si puternice si agresive sunt, atata   

(partea a saptea)

In vremurile in care predam filosofia la ultima clasa de liceu, cel mai fascinant subiect de meditatie era timpul.

In fiecare dimineata vad aceeasi scena de la geamul camerei apartamentului in care locuiesc. Un tip, cu o punga in mana, vine pe iarba dintre blocuri si in­cepe sa imprastie paine. Pentru porumbei!

In urma cu cateva decenii, Ion Ratiu, parafrazandu-l pe Voltaire, dadea o definitie superba pentru democratie: „Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine”. De atunci, generatiile, termenii, principiile s-au schimbat ra­dical. Și nu in bine.

Scriu aceasta insemnare cu o dragoste netarmurita si greu de marcat prin cuvinte. In lumea marilor istorici romani, Clujul a inscris cateva nume absolut remarcabile, care au adus stiintei nationale contributii inestimabile.

Filozoful german Friederich Nietzsche, de altfel fiu de pastor protestant, a facut eforturi mari de a intoarce crestinismul pe dos si a-l schimonosi, spunand ca acesta „sacrifica intreaga libertate a omului, toata mandria si toata increderea spi­ritului in sine insusi”. Cu alte cuvinte, crestinismul ar inrobi si ar mutila perso­na­litatea omeneasca, acuzand cresti­nis­mul de cruzime si de blazare a constiintelor