Biblioteca de idei / „Blestemul lui Cromwell”

Despre sintagma „blestemul lui Cromwell” îmi amintesc sumar a o fi întâlnit în celebrele romane „Pe aripile vântului” și „Ulysses”. Ulterior, prin lecturi de factură istorică, am înțeles că formula se folosește în sens restrâns pentru situațiile în care cei trecuți de la viață la moarte nu sunt lăsați prin rămășițele lor „să odihnească veșnic”. Situații complexe de genul Tutankhamon, Ramses, Cristofor Columb, Copernic ș.a. sunt clasificate drept „cadavre fără odihnă”, așa cum s-a întâmplat și cu scheletul lui Oliver Cromwell care, deși a murit de „moarte bună” în 1658, peste doi ani a fost exhumat, atârnat în lanțuri tip spânzurătoare și decapitat. Se întâmpla astfel deoarece acest „dictator regicid” realizase în Irlanda un adevărat genocid, iar după perioada sa de dominație în care cucerise Scoția și Irlanda, ca Lord Protector a realizat și reforme „pozitive” care l-au impus în fața istoriei. Probabil că astfel se explică faptul că într-un sondaj BBC a fost desemnat între primii zece britanici.

Peste ani și ani un expert PNUD (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare), originar din India, al cărui nume nu-l menționez pentru că nu-i pot cere acum aprobarea, referindu-se la realitățile economiei românești mi-a spus că speră ca „blestemul lui Cromwell să ne fie de folos”. Eram demnitar al statului român, discutam cu un înalt demnitar ONU și nu puteam cere clarificări. Întâi mi s-a părut că se referă la aserțiunea lui Petre Roman care susținea că „industria românească este un morman de fiare vechi”. Era o formulare complet nefericită (n.n – convenisem amândoi asupra acestei chestiuni!), iar interlocutorul a trimis interpretările în terenul de luptă dintr-o istorie complicată în care consecințele au fost dezastruoase. Peste un sfert din populația catolică a Irlandei a luat calea exilului, aproape toate proprietățile au fost confiscate de englezi, întreaga infrastructură de viață a fost distrusă etc.
Am rămas confuzat însă mai ales de faptul că în fața tăvălugului pe care uriașii financiari ai planetei începuseră să-l pună în operă sub sceptrul conceptului „datoriilor suverane” expertul indian previziona că Irlanda se va salva deoarece nu lucrează pentru scopurile acestei țări doar cele șase milioane de locuitori din insulă ci și cele circa patruzeci de milioane de americani de origine irlandeză, care nu și-au uitat niciodată originile, și-au conservat onomastica, obiceiurile și cultura și trăiesc fidel ideea supremă de „irlandez”.
Au trecut de la această întâlnire 25 de ani. Nu mi-am scos din minte enigma ni­ciodată. De aceea vă mărturisesc și dumneavoastră, stimați cititori, ches­tiu­nea interogativ-exclamativă: „Cum ne-ar putea fi de folos Blestemul lui Cromwell nouă românilor, în situația în care am ajuns?”