Editorial

(partea a sasea)

Trecem la al doilea episod al aventurilor aviatice. Poate fiindca m-am plans ca la Chisinau nu ploua aproape deloc si e foarte cald, in vinerea in care trebuia sa zbor spre casa se lasa cu furtuna.

Am urmarit zilele trecute o dezbatere politica televizata, pe un canal national. Eterna confruntare intre pesedisti si cei de la partidele din opozitie. Avem iluzia ca batalia politica romaneasca este la acelasi nivel cu cea din democratiile europene, cele la care ne raportam tot timpul. In fond si noi avem putere si opozitie, iar disputa intre ele reprezinta jocul democratic ce are rezultate benefice. In teorie!

Am urmarit zilele trecute o dezbatere politica televizata, pe un canal national. Eterna confruntare intre pesedisti si cei de la partidele din opozitie. Avem iluzia ca batalia politica romaneasca este la acelasi nivel cu cea din democratiile europene, cele la care ne raportam tot timpul. In fond si noi avem putere si opozitie, iar disputa intre ele reprezinta jocul democratic ce are rezultate benefice. In teorie!

Se povesteste ca, Petre Tutea, intrebat odata de unul din gardienii din temnitele comuniste cum e posibil ca un om atat de inteligent ca el sa creada in Dumne­zeu, a raspuns senin: „Din orgoliu”. „Cum adica din orgoliu?”. „Sunt atat de mandru incat nu pot sa cred nicicum ca-s facut din maimuta!”. Din pacate, as­tazi, cei care sunt inteligenti considera ca e obligatoriu sa nu creada in Dumnezeu.

Nu pot fi asezate in casete de gand toate ideile ce ne framanta reverberate social. De aceea, uneori trebuie sa le ordonam in cataloage colective. Iata cateva decupaje care asteapta de zeci de ani sa primeasca un tratament individualizat.

Romanul, cu mici exceptii, are un respect nemarginit pentru sacru, pentru sfintenie. Traieste, chiar si atunci cand este pacatos, in cel mai mare respect fata de sacru. De pacate se spovedeste, tot pentru ca respecta sfintenia actului iertarii, act dumnezeiesc. Romanul cheama mereu pe Dumnezeu in viata lui, zicand, mai ales la tara, „Doamne ajuta” in loc de „La revedere”.

(partea a cincea)

Zborurile dese catre Chisinau si inapoi catre casa au devenit prilejuri de intamplari interesante.

Una peste alta, tot noi, brazilienii, o sa fim campioni mondiali, pentru ca de aia-i frumos fotbalul si pentru ca trebuie sa am si io un motiv de bucurie in viata asta de tot gainatul.

S-a intamplat minunea si s-a dat sentinta la procesul lui Liviu Dragnea. Era o zi de joi, dupa masa. In modestul meu apartament de la etajul trei incercam sa termin un text pentru minunatul nostru sapta­manal. O misiune destul de grea avand in vedre ca afara era o caldura inabusitoare.