Dialoguri virtuale / Quo vadis economie?

Întrebare: Se ştie că miliardarul – speculant George Soros s-a folosit de filosofia lui Karl Popper.

Răspuns: Atunci când George Soros, care a introdus o nouă paradigmă, a devenit un participant pe piaţă, a aplicat această bază conceptuală la realitatea pieţelor financiare, ceea ce a permis să înţeleagă mai bine procesele de tip creştere-declin, care se susţin singure iniţial, dar care ulterior se transformă de la sine într-un fiasco.

Î.: Care este contradicţia noii paradigme cu economia clasică?
R.: Contrar teoriei economice clasice, care presupune o cunoaştere perfectă, nici participanţii la piaţă şi nici auto­rităţile monetare sau fiscale nu-şi pot baza deciziile doar pe cunoaştere.

Î.: Cum afectează raţionamentele şi concepţiile lor greşite piaţa?
R.: Afectează preţurile pieţei şi, chiar mai important, preţurile pieţei afectează aspectele de bază pe care acestea ar trebui să le reflecte. Preţurile de pe piaţă nu rezultă dintr-un echilibru teoretic într-o manieră aleatorie, aşa cum susţine paradigma veche.

Î.: Sunt opinii şi opinii?!
R.: Opiniile participanţilor la seminarii şi ale celor ce dirijează piaţa nu corespund niciodată stării de fapt; pieţele nu ajung niciodată la echilibrul postulat de teoria economică. Între percepţie şi realitate exis­tă o legătură reflexivă în ambele sensuri, care poate genera procese dezvol­tare-de­clin de tip „balon”, care iniţial se auto­susţin, urmând apoi să se auto­distrugă.

Î.: Să mai amintim încă odată de „baloane”?!
R.: Fiecare „balon” este format dintr-un curent şi un raţionament greşit care interacţionează într-o manieră reflexivă.

Î.: Cum a fost cu ultimul „balon” american?
R.: La un moment dat a existat un balon pe piaţa locuinţelor în Statele Unite, dar criza nu a însemnat doar crahul acestuia, ci ea este mai amplă decât crizele financiare periodice pe care le-am trăit de-a lungul timpului.
Toate aceste crize au făcut parte din ceea ce este numit un super-balon de săpun - un proces reflexiv pe termen lung, care a evoluat în ultimii douăzeci şi cinci de ani. El constă dintr-un curent predominant - extinderea creditelor şi o concepţie gre­şită - fundamentalismul de piaţă (cunoscut şi ca politica laissez-faire în secolul al XIX-lea), potrivit căreia pieţele ar trebui să aibă mână liberă.