Editorial

(prima parte)

Asa suna pe romaneste campania anuala de ecologizare, cunoscuta sub sloganul strain let’s do it.

Am fost pana in Satu Mare si am vazut, printre altele, mall care se ridica repede, repede in orasul vecin.

Era sfarsitul anului 1916, Romania se reducea teritorial doar la Moldova. Guvernul provizoriu a fost mutat la Iasi. Situatia era disperata. In judetele Moldovei, pe langa administratie si armata au sosit peste un milion si jumatate de refugiati din zonele cucerite. Bolile, foametea, frigul completau tabloul unui dezastru total.

Ideea din titlu ii apartine vrednicului de pomenire Augustin Buzura. Daca e sa citam cu exactitate, a fost formulata intr-un interviu publicat la 31 mai 2001, in editia tiparita a „Ziarului financiar”, sub semnatura Marcelei Gheorghiu. Ulterior, in forme aproximative, judecata aceasta de valoare a fost „cultivata” in foarte multe colectii de citate, dar si ca motto pentru proiecte tematice, lucrari de licenta, eseuri   

Din cele mai vechi timpuri unii cre­din­ciosi mai zelosi au ales din Sfanta Scrip­tura indemnuri si porunci radicale, scoase din context, facandu-si din ele reguli de viata. Bantuiti de cele mai multe ori de duhul mandriei, unii s-au pre­valat de astfel de porunci cu sinceritate autentica, nebanuind manevra duhului rau.

(ultima parte)

Pe vremuri, cand era un simplu plod de tara, un prieten din Tara Lapusului, de pe la poalele Satrei, obisnuia sa-si abureasca prietenii mai slabi de minte de pe alte plaiuri cum ca in satul sau natal intoarce ditamai trenul.

In urma cu ceva timp au inceput lucrarile la noul centru comercial din Baia Mare. Pe terenul unde a fost sediu Petrom se ridica Centrul co­mercial Baia Mare… nu mai stiu cum. Este bine, mai ales pentru zona respectiva. Vor disparea ruinele de acolo, la fel si terenul viran.

Nu mi-a placut niciodata mitocania, nici obraznicia si am fost educata sa nu consider tupeul o calitate. Poate de aceea, nu mi-au placut niciodata oamenii care incearca sa se ridice pe scara sociala „batand cu pumnul in masa” si am considerat mereu ca zicala cu „butoaiele goale fac cel mai mare zgomot” este perfect valabila si in cazul oamenilor.

Un cantec obsedant revine foarte des in melosul meu interior. Este „Sus inima, romani!” (versuri George Cosbuc, muzica Nicolae Oancea). Psihologii ne informeaza ca aceasta „instalare de durata” spune totul despre esenta noastra. Dar ei insista mai mult asupra melosului, care s-ar insinua „perfid” si „parazitar” in structurile noastre de memorie, in principal datorita repetitiei si pentru ca muzica este o