Dialoguri virtuale / Quo vadis economie?

Întrebare: Cum s-a evaluat de către mediul academic criza de la finele deceniului trecut?

Răspuns: S-a căzut la un consens că a fost cea mai mare criză financiară cu­noscută şi a marcat sfârşitul unei ere a extinderii creditelor, având dolarul ca monedă internaţională de referinţă. Crizele periodice anterioare făceau parte dintr-un proces avans-declin mai amplu. Ultima criză a reprezentat punctul culminant al unui uriaş avânt economic care a durat peste douăzeci şi cinci ani. Deci este nevoie de o altă paradigmă.

Î.: Care era paradigma veche pe baza căreia funcţiona întregul sistem?
R.: Paradigma aflată în vigoare, potrivit căreia pieţele financiare tind spre echilibru, este atât falsă, cât şi înşelătoare. Problemele noastre actuale sunt în mare măsură o consecinţă a faptului că sistemul financiar internaţional a fost dezvoltat pe baza acestei paradigme.

Î.: Care este noua paradigmă propusă?
R.: Noua paradigmă care se propune nu se limitează la pieţele financiare, ea are la bază raportul dintre gândire şi realitate, sus­ţinând ideea potrivit căreia interpre­tările şi concepţiile greşite joacă un rol important în modelarea istoriei.

Î.: Care este geneza noii paradigme?
R.: Noua paradigmă a fost influenţată de filosofia lui Karl Popper, acesta a făcut să pună la îndoială presupoziţiile care se ba­zea­ză pe teoria competiţiei perfecte, mai ales în ceea ce priveşte cunoaşterea perfectă.

Î.: Cum se transpune filosofia lui Karl Popper în economie?
R.: A realizat că participanţii la piaţă nu îşi pot baza deciziile numai pe cunoaş­tere, iar percepţiile lor subiective pot influenţa nu doar preţurile pieţei, ci şi aspectele de bază pe care se presupune că trebuie să le reflecte preţurile.

Î.: Care sunt funcţiile participanţilor la piaţă?
R.: Se susţine ideea prin care gândirea participanţilor joacă o dublă funcţie. Pe de-o parte, ei încearcă să-şi înţeleagă situaţia. Acest lucru este numit funcţie cognitivă. Pe de altă parte, ei încearcă să schimbe situaţia. Acest lucru este numit funcţie participativă sau manipulatoare.

Î.: Cum lucrează cele două funcţii?
R.: Cele două funcţii lucrează în direcţii diferite şi, în anumite circumstanţe, pot interfera una cu cealaltă. Acest lucru este numit reflexivitate interreferenţială.