Editorial

Nu e vorba de marile fericiri biblice, predicate de Hristos ucenicilor, desi nu intamplator de oriunde, ci din inaltul muntelui.

Zilele trecute am primit factura la curent, unul din acele momente in care simti ca ai pentru ce sa te straduiesti… Era o suma mare, prea mare fata de cum cred eu ca folosim electricitatea in modestul nostru apartament.

Grecii spun „fa rabdare” si nu „ai rabdare”. Poate pentru ca ei au inteles ca rabdarea cere efort, se face, nu o ai pur si simplu sau nu. Pentru noi, romanii, rabdarea facea parte din identitatea noastra nationala. Stramosii nostri, mai intelepti decat noi, au inteles ca rabdarea trebuie dobandita, dar nu trebuie con­fundata cu trecerea unui timp, cu asteptarea.

E firesc, atunci cand se poate, ca mentorul sa fie chiar primul critic literar al unui om cu talent la scris. Acest adevar ni-l de­monstreaza in 1974 Teodor Tanco intr-un articol publicat in „Virtus Romana Rediviva”, vol. 2 „Urme peste veacuri”, cu trimitere la relatia dintre Gri­gore Pletosu si George Cosbuc.

Mantuitorul Hristos ne spune: „De voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine”. Dar, ce inseamna lepadarea de sine? Parca toate cuvintele ne sunt cunoscute si par asezate intr-o ordine normala, coherenta, logica. Dar le intelegem oare cu adevarat?

(a doua parte)

Asta sunt eu pentru unii. Obligatia morala de a lua serios in considerare parerile oamenilor despre mine m-a impins spre interogatia fundamentala: de ce oare?

In urma cu vreo doua luni au inceput niste lucrari pe bulevardul Decebal. Nu era foarte limpede ce urmeaza a se executa. Era doar o gaura, destul de adanca. Apoi a mai aparut una si inca una. In total au fost patru si in dreptul trecerilor de pietoni.

„Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tampa si lasa. O bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decat sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osandit la cecitate si paraplegie.

Degeaba mergem inainte, daca n-avem privirile indreptate si spre inapoi! Inapoi inseamna trecut, iar trecutul trebuie sa ne fie mereu… prezent!

Pornind de la aceste cuvinte ale Mantuitorului, am putea intelege ca Hristos isi selectioneaza interlocutorii. Cei ce voiesc sa ia aminte, cu aceia vreau sa stau de vorba. Cei ce nu voiesc, faca ce vor! Insa, celor ce voiesc, acelora am a le spune ceva deosebit.