Biblioteca de idei / Să ne privim în… Oglindă!

Degeaba mergem înainte, dacă n-avem privirile îndreptate și spre înapoi! Înapoi înseamnă trecut, iar trecutul trebuie să ne fie mereu… prezent!
Pe site-ul ebibliophil.ro, ce conține și spațiu de „bibliotecă virtuală”, se găsesc trimiteri spre cartea „Oglinda Orașului Baia Mare”. În volum, subintitulat „Călăuză și catalog de adrese”, apărut în 1933 la Tipografia „Minerva”, se găsesc informații complexe. Fereastra de pe pagina de titlu menționează: „Mică istorie. Călăuză turistică și de starea balneo­logică. Ghid pentru oraș, plasă și oficiile statului. Catalog de adrese. Economie, industrie și comerț. Abonamente la re­țeaua telefonică, străzi și piețe. Diverse”.

Din păcate, varianta electronică are 0 voturi! Iar cartea în formatul tradițional este consultată cu dificultate de la distanță. Căci cei mai interesați să ex­tragă date sunt persoane străine (români, evrei, maghiari, germani…), care-și caută elementele de obârșie ale bunicilor și străbunicilor. Recent, la solicitarea unor familii din Israel, am încercat să identificăm o proprietate de pe o stradă foarte veche a orașului și misiunea nu a fost ușoară. Articolul de față este o invi­tație spre a citi la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” această minunată „oglin­dă”. Și chiar să începeți cu introducerea intitulată „Ce este cartea aceasta?”. Autorul, Ioan Crișan (Krizsán János, lucrarea fiind bilingvă!), o descrie în termeni extrem de elocvenți: „Oglinda fidelă și folositoare a tot ce este vrednic de cunoscut și a întregei ființe a actualului oraș Baia Mare, ghid al orașului ca stațiune climaterică și centru de renume mondial de pictură… Călăuză, catalog general de adrese, ce în zilele de azi ale unei vieți agitate ne orientează despre noi înșine (s.n.), ne trebuește zilnic, ne ajută în tot locul, ne conduce peste tot. Baedeker practic despre orașul Baia Mare, nu numai pentru localnici și populația din țară, dar și pentru streinii ce ne cercetează atât de des… Politică nu conține, totuși din punct de vedere social servește în mod serios și prin adânci cugetări noua întâlnire a popoarelor ce trăiesc împreună aici de mai multe se­cole în bogățiile răpitoare ale naturei și culturii orașului și jurului său…”.
Evident că în fața unei astfel de situații precum cea sumar descrisă, te prinde și gândul unei „repriviri” în oglindă în zilele noastre. În acest fel, ceea ce autorul numește „noua Baia Mare” ar putea deveni cea mai spectaculoasă pagină de trecut. În care primarii dr. Fésűs Menyhért, Gellert Vasile, Thurman Oliver, dr. Mihai Makray… sau cei din „era românească”, care au beneficiat de sunetul clopotului celui mare din Turnul Sf. Ștefan la momentul proclamării: dr. Turcu Anton, Alexa Pocol, dr. Ioan Bohațiel și alții (n.n. – am menționat doar pe cei amintiți în carte ca fiind „aleși”) să constituie „paginile aurii” ale unei scrieri monografice. Pe atunci „niciun oraș din Ardeal” nu avea o astfel de carte de identitate. Pe când astăzi tocmai nouă ne lipsește!

P.S. Recensământul din 1930 menționa 13.856 locuitori, din care 6294 erau români, 2977 maghiari, 1927 evrei, 826 germani, sași, șvabi…