Colțu’ meu / Apa mai scumpă ca şi curentul, noua paradigmă băimăreană

Zilele trecute am primit factura la curent, unul din acele momente în care simţi că ai pentru ce să te străduieşti… Era o sumă mare, prea mare faţă de cum cred eu că folosim electricitatea în modestul nostru apartament.
Îi bănuiesc pe cei de la Electrica că au făcut ceva la contoarele astea. Ţin minte că aveam un contor corect, onest, în urmă cu ceva ani. Cât consumam atât plăteam, era sloganul nostru. Dar într-o zi, fără niciun avertisment, m-am trezit cu cei de la Electrica că schimbă contorul. Au pus unul nou, parcă mai mare şi care, evident, ne taxează de ne vine să plecăm într-o zonă neelectrificată. De atunci, de ani buni, nu am mai coborât sub un anumit nivel al aşa-zisului consum. La gaz, de exemplu, sunt lunile de vară în care consumul scade, se vede şi se simte la factură. La curent, că e vară, că e iarnă, tot aia e. Şi mi-am pus becuri economice, chiar cu led, dar…
Privind cu nostalgia vechilor facturi la curent electric, am îndoit factura primită acum şi am pus-o în raftul pentru facturi ce urmează să le plătesc.
La vreo două zile distanţă, căsuţa poştală m-a bucurat cu factura la apă.
Plicurile de la Vital erau, în general, liniştitoare. Nu a fost să fie şi acum!
Deschid plicul, scot factura şi am un şoc. Mă uit la consumul trecut pe hârtie şi nu am mai înţeles nimic. Suma de plată la apa chioară pe care o consumăm, având şi o cădere liberă (barajul), adică costuri de producţie mai mici, era mai mare ca la curent electric.
Mai sus de factura la Electrica nu credeam că voi ajunge să plătesc.
Dar realitatea bate filmul! Factura la apă curentă şi canalizare este mai mare ca la electricitate. Şi cu ceva bănuţi, cu aproape treizeci de lei.
Dacă factura de la Electrica mi se părea foarte mare, excesiv de mare, asta de la apă mi s-a părut… nu mai cunosc un grad de comparaţie potrivit.
Mulţumim celor care au grijă de noi să consumăm, după cum vor muşchii lor, dar mai ales să plătim pentru ca ei să aibă salarii mari, frumoase, adevărate.
Noi, ăştia amărâţii putem să ne plângem, să plecăm, să protestăm mut, în general, că nu se întâmplă nimic. Viaţa e fru­moasă!