Fereastra închisorii / Trenul din Cavnic

Pe vremuri, când era un simplu plod de ţară, un prieten din Ţara Lăpuşului, de pe la poalele Şatrei, obişnuia să-şi aburească prietenii mai slabi de minte de pe alte plaiuri cum că în satul său natal întoarce ditamai trenul.
Probabil că le mai spunea că era vorba de expresul de mare viteză  Măgoaja - Târgu Lăpuş – Cupşeni, care circula pe şină mag­netică ca în Japonia, cu vreo 300 km la oră şi care făcea conexiunea cu metroul de Bloaja, cu capăt de linie la Strâmbu-Băiuţ.
Dincolo de hazurile copilăriei, iată că un moment unic şi înălţător pentru istoria căi­lor ferate se petrece tocmai în ferme­cătorul orăşel montan de la poalele Gutinului.
Da, oameni buni, a ajuns trenul să circule prin comunitatea noastră mică, prin Cavnicul pe care îl iubim atât de mult.
Să nu vă gândiţi că trenul acesta circulă clasic, pe şine. Este atât de avangardist încât se deplasează chiar pe mijlocul drumului de maşini.
Iarăşi, să nu credeţi că e vreo înfăptuire măreaţă a consiliului judeţean sau că a apărut printr-o minune tunelul pe sub Gutin.
Nu, consiliul judeţean doar şi-a făcut treaba foarte bine pe finalul proiectului drumului Baia Sprie - Bârsana, pe care a reuşit să-l salveze, absolut onorabil şi în ultimul moment, de la un final ruşinos.
Epocala realizare de a introduce trenul în Cavnic aparţine unei firme care execută într-un mod incredibil lucrările de canalizare în urbea noastră.
După ce au distrus sălbatic toate străzile din oraş, după ce au îndoit gardurile proprietarilor şi au scos cu tot cu fundaţie poarta unui om pe care au aruncat-o ca pe o măsea stricată în curtea acestuia, după ce au săpat de trei, patru ori în acelaşi loc fiindcă au pus ţevile strâmb în pământ, după ce se ocupă mai mult de ciubucuri personale decât de lucrarea publică la care s-au angajat, onor marea firmă a reuşit să ne dea impresia că trenul circulă printre maşini, hăpt pe drumul ce trece din Cavnic spre Maramureşul istoric. Adică DJ 184, pe numele său de botez.
Cum? Simplu. Pe asfaltul impecabil şi nou al drumului judeţean care străbate oraşul, au montat, pe bani publici europeni, nişte guri de canal care pe lângă faptul că fac un zgomot infernal, de tip feroviar, la orice trecere peste ele, sunt şi un pericol grav pentru siguranţa circulaţiei.

Nu interesează pe nimeni că oamenii nu se pot odihni sau dormi din cauza zgomotelor permanente şi stridente, nici că oricând se poate produce un accident grav de circulaţie din această cauză.
De doi ani de când sesizez acest lucru celor responsabili, în afară de cârpeli şi improvizaţii pe termen ultrascurt, nu s-a întâmplat nimic bun sau normal.
De Naşterea Maicii Domnului, la hramul bisericii noastre, nu am putut să aud sfânta liturghie în curtea bisericii din cauza concertului metalic extraordinar de strident ce avea loc pe scena drumului principal al Cavnicului. Culmea, aflat peste Valea Cavnicului faţă de biserică, la fel cum este casa în care locuiesc, şi tot se aude mai rău ca la trecerea unui tren turbat  peste şine.
Aşa că întreb de vreo doi ani încoace: cum este posibil ca pe bani publici să faci un lucru care ar trebui să fie bun şi nou pentru oamenii comunităţii, dar care de fapt să fie împotriva lor, prin calitatea deplorabilă a lucrărilor, care înseamnă în plus înseamnă şi poluare fonică, respective risc major pentru siguranţa circulaţiei publice?!

Răspunsul e simplu. Prin bătaie de joc, faţă de oamenii comunităţii, faţă de legi, reguli, bun-simţ şi bani publici. Fiindcă unii îşi permit. Până într-o zi. Când bat la uşa proiectului, grandios în litera sa dar şmenuit în fapta sa, nişte oameni între­bători şi iubitori de lege.