Editorial

Saptamanile trecute, aflandu-ma in vacanta la mare, am vazut din nou cu ochii mei ce inseamna salvarea unei vieti. E un caz scoala pentru situatiile in care vorbim de derbedei, nu de oameni responsabili carora li se intampla vreun necaz mare al vietii, cum tuturora ni se poate intampla oricand: pe munte, pe sosele, prin aer ori pe apa.

Inainte vreme, da’ tot in comunism, chinezii umblau cu carticica rosie scrisa de Mao in jebul de la salopeta care le tinea loc si de pijama, si de tol de mars la nunta, si de buleandra de ingropaciune. Se vede treaba ca acuma lucrurile s-o schimbat si la ei, chinezii occidentalizandu-se, noi situandu-ne, asta-i clar, in vestul lor.

Am fost zilele trecut la iarba verde cu copiii. O tentativa de a face un gratar si eu. Nu sunt un gratargiu, desi imi plac micii si gratarele, si nu am fost pana acum la o astfel de activitate, doar la prieteni.

In antichitate, calatoria era cea de-a doua etapa a desavarsirii educatiei, dupa studiu. Poate pentru ca, fara calatorie, ramanem prea ingusti si suficient inchisi in mediul nostru, dar mai ales in mintea noastra. Calatoria ar trebui sa fie o aventura, in primul rand a spiritului si mintii, o descoperire a unei noi culturi, a unui nou mod de viata, pentru ca in final, sa descoperim o alta latura a noastra: mai toleranta, mai   

Strabat Tara in lung si-n lat in interes cultural. O intalnire literara, un colocviu, un simpozion, o cercetare istorica … Si nu pot scapa de un „complex al ziaristului”, acela de a amesteca mereu amintirile cu visurile.

...„Actualele partide politice romanesti nu au ideologie, traditie democratica si nici minima cultura politica. Daca pana la intrarea in UE, macar mimau democratia, relationarea cu societatea, aceasta pare o perioada de aur. Acum, aceste partide se reprezinta exclusiv pe sine, adica, interesele personale ale celor care vor sa fie declarati reprezentanti ai poporului. Toate aceste agregari ale oportunismului politic impun   

Cei care obisnuiesc a rosti rugaciunea domneasca „Tatal nostru”, de fiecare data repeta aceste cuvinte: „faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant…”. Intrebarea pe care ne-o putem pune este: cat constientizam intelesul si valoarea acestor cuvinte? Cati dintre noi am meditat la aceste cuvinte? Cati dintre noi am incercat a ne lasa cu adevarat in voia lui Dumnezeu? Cati dintre noi suntem in stare a realiza ca   

Adevarul si frumusetea nu pot triumfa la suprafata lumii, ele sunt inaltate pe cruce si numai prin misterul rastignirii renaste roza vietii universale – o spune admirabil Berdiaev in Sensul creatiei.

(prima parte)

Stand la un vin cu un prieten bun am ajuns sa ne certam si chiar sa ne aruncam cuvinte grele. Indeosebi din partea mea, fapt pentru care ii cer iertare, cu observatia ca ceea ce i-am spus, poate prea taios, ramane adevarat.

M-am ingrozit citind hartiile primite de la angajatii APIA Maramures. Acolo par a fi fraude de multe milioane de euro dupa o metoda consacrata. Eu, ca sef, ii dau sotiei, fiului, fratelui, unchiului, matusii, chiar si vecinilor, bani din bugetul acesta amarat de care toti trag.