Mă tot mir / Chinezul Johannis

Înainte vreme, da’ tot în comunism, chinezii umblau cu cărticica roşie scrisă de Mao în jebul de la şalopeta care le ţinea loc şi de pijama, şi de ţol de mărs la nuntă, şi de buleandră de îngropăciune. Se vede treaba că acuma lucrurile s-o schimbat şi la ei, chinezii occidentalizându-se, noi situându-ne, asta-i clar, în vestul lor.

Aşa se face că, în 25 august, o să fie lansată la Beijing, cu surle şi trâmbiţe, cu toate că mai corect ar fi cu banghu, guzheng cu 21 de coarde şi erhu, cartea absolut inutilă, fadă şi anostă, semnată de Klaus Johannis, adică „Pas cu pas”. De lansarea asta la Târgul Internaţional de Carte se va ocupa Institutul Cultural Român din Beijing, care zice că nu are nici un amestec în această traducere şi publicare a Marelui Mut în limba chineză.

Se pare că sponsorii acestui eveniment sunt chinezii, prin Editura de stat pentru cărţi din străinătate a Republicii Populare Chineze, iar titlul cărţii traduse va fi „Un drum lung începe cu primul pas”, ceea ce-i destul de logic, cu amendamentul că şi un drum scurt începe tot cu primul pas, lucrurile petrecându-se la fel şi în cazul unui drum de distanţă medie. N-are rost s-o mai lungim (aici e vorba de expresie, nu de altceva, unde are rost), toate drumurile încep cu primul pas.

Din 26 august, tăt chinezul o să se ducă la săpat orezul, praşila a doua, cu cartea Mutului în jeb, că nu să ştie niciodată când îl apucă pă chinez pântecăraia. Altă folosinţă care poate fi dată cărţii ăsteia de căcat io nu văd. Şi-or fi făcut chinezii neşte calcule economice mai complicate şi le-o fi rezultat de acolo că-i mai ieftin să-i editeze ăstuia cartea decât să producă hârtie igienică, că altă logică nu poate fi.