Colţu’ meu / Un grătar obositor!

Am fost zilele trecut la iarbă verde cu copiii. O tentativă de a face un grătar şi eu. Nu sunt un gratargiu, deşi îmi plac micii şi grătarele, şi nu am fost până acum la o astfel de activitate, doar la prieteni.

Invidios pe vecinii mei, pe prietenii mei, că în fiecare uichend se duc la iarbă

verde de dimineaţă şi se întorc seara mulţumiţi şi fericiţi, am hotărât să încerc şi eu.

Am bătut magazinele cu ustensile pentru grătare şi după îndelungi şi atente căutări am cumpărat un grătar cu capac, o chestie ce arăta bine pe stand, dar destul de mare când am încărcat maşina. Am mai cumpărat o umbrelă de soare, un set de grădină cu două scaune, toate la preţ minim, oricum nu prea mai găseşti astfel de lucruri, sezonul fiind spre partea de final. Mi-am dat seama că am nevoie şi de veselă de plastic, de cărbuni pentru grătar şi de materia primă, carnea. Două tăviţe cu mici formaţi şi o bucată de ceafă feliată destul de strâmb.

Legume pentru salată şi pentru prăjit pe grătar. Ce mai, o nebunie! M-am gândit eu.

Am plecat cu o după-masă înainte să căutăm un loc. Nu cunosc geografia locurilor pentru grătare aşa că am apelat la prietenii care cunosc. Ne-am hotărât să mergem pe Valea Chiuzbăii.

În dimineaţa fixată, prima nemulţumire. Era înnorat. Am oftat şi am încercat să mai dorm puţin. După vreo două ore s-a deschis puţin vremea şi ne-am hotărât să mergem. A trebuit să facem două drumuri pentru a transporta bagajele şi familionul, inclusiv căţelul meu cel frumos. Nici el nu a mai fost la astfel de manifestări.