Tomograful lui Sabin / În aer

...„Actualele partide politice româneşti nu au ideologie, tradiţie democratică şi nici minimă cultură politică. Dacă până la intrarea în UE, măcar mimau democraţia, relaţionarea cu societatea, aceasta pare o perioadă de aur. Acum, aceste partide se reprezintă exclusiv pe sine, adică, interesele personale ale celor care vor să fie declaraţi reprezentanţi ai poporului. Toate aceste agregări ale oportunismului politic impun nişte limite sub sau peste care nu se poate plasa absolut nimeni în lupta pentru câştigarea puterii...Între cei care fac obiectul marilor fraude, aflaţi pe listele incompatibilităţilor, şi cei care exercită puterea, diferenţele sunt întru totul fragile...

Clasa politică actuală se autosusţine printr-o bază financiară de-a dreptul incontrolabilă, având aceleaşi caracteristici. Când unii politicieni nu provin direct din aceasta, devin ei înşişi subiectul unor scandaluri de corupţie cu ramificaţii terifiante.

Într-un asemenea mediu şi context politic este imposibil să existe un suflu democratic de care societatea are o nevoie vitală. România este blocată în tot felul de scheme piramidale, politice, economice, culturale, a căror clătinare este însăşi clătinarea statului...Aspiranţii la un loc pe scena politică nu au decât posibilitatea să se conformeze acestor ierarhii în spatele cărora laboratoarele corupţiei deţin un control riguros al întregii ţări....

Lucruri simple au fost de-a lungul anilor menţinute într-o confuzie ideatică permanent adaptată, regimul politic reuşind să creeze o societate paralelă, imposibil de adus, în asemenea context, la o minimă integritate morală. Parlamentul, Guvernul, diverse organizaţii tip ONG, create special în zona corupţiei nu au cum să reprezinte societatea actuală. Toate proiectele legislative nu sunt în dezbatere publică decât formal. Implicarea executivului are o arie enormă, stingând orice posibile consecinţe ale propriilor greşeli, care nu sunt puţine...

Personajele providenţiale, temă revenind din tenebrele actualităţii, produc în continuare dezastre. Singura comparaţie care se face este cu trecutul apropiat, în favoarea acestuia...

Performanţa românească rămâne fixată într-un cod axiologic deturnant. Lupta pentru putere se dă pentru ocuparea unui loc în schemele piramidale, implicând un profil uman-intelectual pe măsura unui asemenea ideal...O societate dominată de frică, de zvonuri, de ameninţări, de imposibilitatea unei informări corecte, nu are nicio relevanţă în determinarea reformelor...

Putere şi Opoziţie sunt măcinate, în egală măsură de o inerţie a degradării şi uzurii cum nu se poate imagina”...