Coltu’ meu / Porumbei asistaţi social!

În fiecare dimineaţă văd aceeaşi scenă de la geamul camerei apartamentului în care locuiesc. Un tip, cu o pungă în mână, vine pe iarba dintre blocuri şi în­cepe să împrăştie pâine. Pentru porumbei!
Păsările stau pe acoperişurile blocurilor care înconjoară zona verde şi aşteaptă, este concluzia mea! Aşteaptă să vină tipul cu pâinea. Un fel de catering pentru porumbei. După ce pleacă acesta cu pâinea, doi sau trei porumbei planează lin de pe bloc şi verifică mâncarea. După ce transmit probabil okeiul, porumbeii coboară şi se îndoapă cu pâine. Probabil de Baia Sprie, având în vedere că avem în apropiere un magazin al acestei brutării.
Porumbeii sunt câteva zeci şi au rezol­vată problema mâncării într-o proporţie mare că, după ora prânzului, mai vine unul, cu o altă porţie de pâine. Culmea e că în fiecare zi sunt cei doi şi pasager mai apare câte unul sau altul. Se vine de gândeşti că există o conductă din care curge pâine tot timpul.
Şi uite aşa, porumbeii s-au obişnuit cu traiul acesta şi nu mai fac nimic. Nu mai vânează insecte, viermişori sau ce mănâncă în mod obişnuit un porumbel. Sunt un fel de porumbei asistaţi sociali. Primesc gratis mâncare şi nu îşi mai exercită funcţiile naturale ale exis­tenţei. Chestia asta se întâmplă de mai mulţi ani, iar porumbeii sunt mulţi, gă­lă­gioşi, grăsuţi, fără griji existenţiale.
În microuniversul cartierului meu, in­ter­venţia omului a produs o ruptură în ciclul natural al existenţei. Porumbeii nu mai fac ce ar trebui, iar vietăţile care scapă, s-au înmulţit nepermis de mult. Şi tot aşa… s-a ajuns să fie cine ştie ce!

Totul pornind de la intervenţia nefericită a omului. Nişte tipi care cred că fac bine, dar fac rău şi mai produc şi mizerie, pentru că porumbeii grăsuţi nu curăţă tot, mai lasă resturi de pâine ce se adună şi mai hrănesc şi alte mici insecte ce s-au trezit cu o masă gratis. Porumbeii, ca orice asistat social ce se respectă, lasă în urmă gunoi, în timp ce se culcă pe acoperişurile blocurilor sau prin copacii de prin cartier.

Dimineaţă m-am gândit că filmul acesta l-am văzut şi în viaţa noastră, a oamenilor.
Desigur, tipul este statul, pâinea este reprezentată de bani, iar asistaţii sunt mulţi, slavă Domnului!