Editorial

Nu, nu este in nici un caz vorba de faptul ca o manuitoare de paleta si minge mica a cas­ti­gat ceva turneu parizian pe zgura banilor.

In ultima duminica a lunii mai a fost sarbatorita Ziua Romanilor de Pretu­tindeni, care romani sunt multi, de ordinul milioanelor si cam peste tot. In plus, romanii sunt si foarte vizibili in randul comunitatilor in care se stabilesc. De aia si exista atatea reactii, unele de inteles, altele de neinteles, din partea celor pe care romanii ii cam incomodeaza, dupa cate se pare.

Cersetorii au invadat Baia Mare. Mai nou nu poti merge la un magazin sau la o crasma ca esti asaltat de cei care cer bani, de mancare, tigari, orice, dar sa fie ceva. Si daca esti un pic atent iti dai seama ca cersetorii au un plan bine stabilit. Vin in echipe mixte, barbati cu femei, femei cu copii. Pentru mine nu e o surpriza faptul ca sunt organizati.

In vremuri nu foarte indepartate, intr-un sat de oameni harnici si credinciosi din Maramures, s-a stabilit un venetic. Omul era uimit ca taranii nu-si inchid portile cand pleaca de acasa, nu incheie contracte de mana in targ, ci doar verbale si, mai ales, ca nimeni nu fura, nu minte si nu comite ilegalitati.

Intrebarea „Ce s-ar fi intamplat daca…?” a generat pe parcursul cunoasterii o noua forma a istoriografiei. Este asa-numita „istorie contrafactuala”, unde linia timpului este vazuta in variante in care anumite evenimente nu s-ar fi intamplat sau, dimpotriva, in altele, preinchipuit dirijate spre un alt final. Nu putem spune transant ca aceste exercitii intelectuale in care se combina multe date ar fi lipsite total de   

Cel mai mare dar primit de la Dumnezeu este sufletul, suflarea de viata, existenta noastra personala. Dupa acesta, al doilea mare dar este libertatea. Libertatea de a crede in Dumnezeu sau a nu crede, libertatea de a-i face voia lui Dumnezeu sau a nu-i face voia Sa. Insa, asa cum spunea si Berdiaev, sa nu uitam ca fiinta libertatii este Dumnezeu.

(partea a doua)

Ma intorc acasa, pentru cateva zile, din pelerinajele mele de dincolo de Prut.

Am ajuns sa traim si aceste minunate clipe de intensa traire emotionala, cand sute de mii de oameni se pregatesc sa-si miste fizicul spre Bucuresti, ca sa sus­tine ei familia traditionala in Romanica. Șefii ai mai mari ai partidelor care conduc tara si care-s niste bulangii, dupa parerea mea, dau egzamplul al mai sucar de familie traditionala: Dragnea cu concubina lui, o tuta care nu s-a remarcat decat prin faptul ca a facut   

Zilele calduroase de acum au scos in evidenta un fapt ce pe o vreme mai rece parca nu e asa de tragic. Baia Mare este sufocata de masini. Bengoase, rable, tot mai multe, masini normale si de toate marcile fac ca circulatia rutiera in targ sa fie un chin pentru soferi, dar si pentru pietoni.

Am urmarit-o mult timp. Vine zi de zi si asteapta, langa un cantar vechi si trei perechi de ciorapi insirati pe o punga de plastic. Pe chipul palid, brazdat de riduri, in care pare ca lacrimile au sapat „santuri adanci”, doar ochii par vii. De cate ori vad ca cineva cumpara o pereche de ciorapi de la ea, ma gandesc la cuvintele unui duhovnic contemporan, care ne indemna sa invelim pomana pe care o dam, in demnitate.