Fereastra închisorii / ALH şi un pumn de mure

ALH nu este un sindrom, ci doar un acro­nim tehnic pentru un motor diesel german, legendar prin durabilitatea şi perfor­manţele sale.
De zece ani, de când beneficiez de servi­ciile acestui neamţ impecabil, nu am avut absolut nicio problemă cu propulsia cehoaicei mele, pe numele său mic Octa­via, pe care o însufleţeşte în chip tehnic desăvârşit.
Desigur, veţi spune că nu e cazul să fiu atât de entuziasmat de un banal motor de maşină, dar acesta e chiar o minune a ştiin­ţei inginereşti, recunoscut ca fiind unul din cele mai reuşite agregate din istoria automobilului.
Poate şi aerul rece şi curat de munte cu care s-a hrănit în arderea sa timp de un de­ceniu, şi probabil mulţi ani de aici înainte, l-au făcut să ruleze impecabil zi de zi.
Mai punem uleiul şi combustibilul de înaltă calitate, care nu i-au lipsit niciodată.
Răspunsul este însă pe măsură.

Puternic şi de încredere în orice situaţie, îndeosebi după ce turbosuflanta intră în scena turaţiilor, dar în acelaşi timp incre­dibil de rezervat cu privire la resursele de motorină pe care le solicită stăpânului, ALH-ul ridiculizează multe motoare mo­derne, îndeosebi prin fiabilitatea sa inega­labilă.
Deşi putem să încercuiesc globul pământesc de multe ori, având mai bine de 200.000 km la bord, motorul este încă prin tinereţile lui, fiind capabil de bătrâneţi prelungite, chiar până după 1.000.000 km, cum am văzut cu ochii mei la un taximetrist din Creta.
De când acest motor mă duce fără să crâc­nească spre înaltul munţilor, pentru mi­nunata alergare de acolo, sau pe drumuri lungi prin ţară, alte motoare cu pretenţii
s-au îmbolnăvit de mai multe ori.
Una din destinaţiile preferate este Pasul Ro­tunda. De acolo de unde maşina se opreşte să se hodinească începe alergarea mea. La deal şi la vale, când o oră, când două.
Când mănânci doar ceva frugal dimineaţa şi alergarea se prelungeşte seara, chiar mai mult de două ore, şi apoi se sfârşeşte extenuant cu urcuşul abrupt spre Rotunda, ai impresia că  trei feluri de mâncare nu o să-ţi ajungă la cina de acasă. Dar când te îmbeţi de energie cu un singur pumn de mure din înaltul muntelui, miraculos dispare orice foame şi sfârşeală trupească.
Aproape inexplicabil, o palmă de mure ne­gre de tot, dulci şi răscoapte, fac mai mult decât o zeamă grasă şi o friptură la un loc.
ALH-ul şi murele: două energii adevărate: una omenească, zămislită de talente ingi­nereşti remarcabile, iar cealaltă naturală, alpină şi ancestrală.