Calea, Adevărul şi Viaţa / Antonie Plămădeală – Mitropolitul Ardealului (1982-2005), unul din marii teologi contemporani

La 29 august 2018 s-au împlinit 13 ani de când marele mitropolit și cărturar al Ardealului, Dr. Antonie Plămădeală, a trecut în veșnicie. Consider că este un moment oportun ca să amintim câteva aspecte din viața și activitatea sa, aspecte care, trebuie să recunoaștem, sunt vrednice de pomenire și care îl îndreptățesc să nu fie dat uitării.
El s-a născut la 17 noiembrie 1926, în Stolnicești, județul Lăpușna (Basarabia). A studiat la Seminariile Teologice din Chișinău (1937-1944) și din București (1944-1945), a urmat cursurile Facultății de Teologie din București (1945-1948) și pe cele ale Institutului Teologic Universitar din Cluj (1948-1949), iar cele de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București (1956-1959).
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Prislop, sub numele Antonie și hirotonit ierodiacon (1949). A fost trimis la Mă­năs­tirea Slatina (1950), unde a funcționat ca profesor la școala monahală și a fost hirotonit ieromonah (1953). A fost un timp la Mănăstirile Râșca și Dragomirna, unde a îndeplinit munci didactice și administrative.
În anul 1949, a fost condamnat, în lipsă, la 7 ani închisoare pentru activitate anti­co­munistă. A fost arestat abia în 1954 și închis la Jilava, judecat din nou și condamnat la 4 ani închisoare și grațiat în 1956. În anul 1959, a fost exclus din monahism, angajându-se ca muncitor în diferite întreprinderi. În 1961, a fost angajat ca muncitor necalificat la Fabrica de Mase Plastice din București, unde a rămas până în martie 1968, când a fost numit secretar șef la Institutul Teologic de către patriarhul Justinian.
A făcut studii de specializare în teologie și filosofie la „Heythrop College” (1968-1970), din cadrul Universității din Londra. Aici a obținut doctoratul în teologie în 1971, apoi la Institutul Teologic din București (1972). A fost ales episcop-vicar patriarhal, cu titlul „Ploieșteanul”, la 15 decembrie 1970 (hirotonit la 27 decembrie). În perioada 1971-1974, a fost rector al Institutului Teologic din București (1971-1974). La 9 decembrie 1979, a fost ales episcop al Buzăului (înscăunat în 13 ianuarie 1980). A fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, la 10 ianuarie 1982 (înscăunat în 7 februarie 1982).
A participant la numeroase întruniri ecumenice peste hotare; delegat de Sfântul Sinod la a cincea Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Nairobi, 1975), când a fost ales membru în Comitetul executiv și în cel financiar; conducătorul delegației Române la a șasea Adunare generală a aceluiași Consiliu (Vancouver, 1983); delegat la diferite întruniri ale unor comitete din Consiliul Ecumenic.

A fost delegat la Adunările generale ale Conferinței Bisericilor Europene (Engel­berg, 1974; Chania, Creta, 1979), la diferite sesiuni de lucru ale Comitetului consultativ și financiar; participant la mai multe sesiuni ale Comisiei mixte internaționale de dialog între Biserica Ortodoxă și Biserica romano-catolică; delegat de Sfântul Sinod să viziteze parohiile ortodoxe române din diaspora.
Membru de onoare al Academiei Române și al Academiei de Științe din Chișinău (1992) și al unor asociații culturale de peste hotare. Este autor al mai multor volume (17). De asemenea, a publicat numeroase articole pe teme de teologie, spiritualitate și istorie.

Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămă­deală, este al treilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Sub îndrumarea sa directă, s-au făcut reparații capitale și s-a restaurat pictura de la vechea biserică brâncovenească.
Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămă­deală, a trecut la cele veșnice la 29 august 2005, în ziua de praznic a Tăierii cinstitului cap al Sf. Prooroc Ioan Botezătorul. A fost prohodit în Catedrala mitropolitană din Sibiu de un sobor de ierarhi, în frunte cu patriarhul Teoctist, și a fost îngropat în cripta pregătită din vreme la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.