Editorial

Cand vorbim despre „provinciile istorice romanesti” cuprindem in lista zece nume: Banatul, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Basarabia, Bucovina, Maramuresul, Crisana si Transilvania. Noua dintre acestea se gasesc in teritoriul actual al tarii, chiar daca mai reduse ca suprafata fata de perioadele istorice favorabile.

Marele dirijor roman George Georgescu spunea in 1962, la aniversarea a 75 de ani de viata: „Am avut noroc sa ma nasc aici, dintr-un popor inzestrat, vrednic si iubitor de frumos, asta mi-a marcat existenta…

Am identificat, de-a lungul drumurilor mele prin lume, doua mari categorii de romani. Pe de o parte este una care e profund tributara valorilor vietii, romanii cei putini si care tin stalpii natiunii noastre, de care nu se aude decat foarte rar si dupa cautari asidue, iar pe de alta parte sunt cei multi, aflati vesnic in bataia vanturilor vremii, fara Dumnezeu, religie sau scop, care isi schimba existenta si viata cu o   

(prima parte)

Inca din copilarie ne invatam rolurile de gen care ne formeaza atitudinea si ne modeleaza trasaturile de personalitate. Ce aflam de la bun inceput este faptul ca masculinitatea reprezinta superioritate, valoare, mai buni decat restul, iar feminitatea este ceva slab, mai putin important sau chiar inferior.

In sfarsit si-au lansat si uselistii candidatii care, la urmatoarele alegeri, au misiunea de a-i zdrobi electoral pe candidatii pedelisti. Lansarea s-a facut pe cel mai mare si mai nou stadion al tarii, ca sa intre toti, ca-s multi, mai ales ca s-a intors si Mircea Geoana in PSD. Repede s-au grabit cativa sa catalogheze mitingul asta electoral ca fiind unul asemanator cu cele organizate de ministrul propagandei naziste,   

Legislatia saptamanala va este oferita intr-un mod „uman”, lasand la o parte termenii avocatesti si sintagmele pompoase menite sa deruteze. Incercam sa abordam un stil usor, posibil sarcastic sau ironic. Publicul cititor nu vrea sa auda despre Ordonante, Acte Normative, Jurisprudenta etc. Publicul cititor vrea sa stie principalele modificari legislative care i-ar putea afecta traiul de zi cu zi. Fie ca este vorba despre   

Alegerile parlamentare din 10 decembrie au scos la iveala tot ce este mai intunecat in politica maramureseana. Din nou, pentru a cata oara, asistam la acest joc, greu de incadrat in jocul democratic, jocul politic. Pur si simplu se calca pe cadavre si se merge inainte fara a se uita inapoi.

Octavita avea 19 ani cand a fost arestat de comunisti si condamnat la 15 ani de munca silnica. A schimbat sase inchisori si multe lagare de munca, printre care cele mai dure erau „la Canal”. El, tanar si sanatos, reusea sa indeplineasca norma de munca imposibila pe care i-o impuneau comunistii. Dar multi, cei multi detinuti, bolnavi si slabiti, nu. Aceia, cand se intorceau noaptea de la munca, erau batuti crunt de   

Fericiti cei care sunt purtati de destin spre cotele de glorie pamanteana. Dar si mai mare se face fericirea cand, dincolo de glorie, raman faptele memorabile, in forme concrete materiale sau imateriale, in entitati sociale care rodesc cu spor si dupa ce saditorul si bine-facatorul nu le mai vegheaza direct mersul. Este ca si cum ai aseza aurul in creuzet de platina, sau diamantele in coroana regilor.

Henri Frederic Amiel (1821-1881) a fost un filosof, poet si critic elvetian. Ca tanar adult a calatorit mult, a relationat cu liderii intelectuali europeni si a devenit expert in filosofia germana.