Colţu’ meu / Un parlamentar şi două feţe

Alegerile parlamentare din 10 decembrie au scos la iveală tot ce este mai întunecat în politica maramureşeană. Din nou, pentru a câta oară, asistăm la acest joc, greu de încadrat în jocul democratic, jocul politic. Pur şi simplu se calcă pe cadavre şi se merge înainte fără a se uita înapoi.

Cu siguranţă că şi în lumea democraţiilor evoluate, cea la care ne raportăm de fiecare dată, au loc „crime” politice, la alegeri şi pe acolo apar cadavre în dulapuri, au loc alianţe şi dezalianţe neaşteptate. Dar acolo şi mişeliile respectă o anumită democraţie. La noi…dă-i înainte!

Pe cine interesează ce rămâne în spate. Pe nimeni. De multe ori   m-am întrebat care este miza unei astfel de demnităţi, ce îi determină pe aceşti oameni să depună aşa efort mare pentru a ajunge parlamentar. Evident că partea materială are o explicaţie pentru majoritatea dintre ei, din moment ce, după ce ajung acolo, nu mai auzi de ei, nici de bine, nici de rău. 

Apoi, demnitatea înseamnă ceva incredibil pentru familie, pentru cunoscuţi, la părinţi, rude şi prieteni. Ai maşina la scară, o cohortă de oameni care lucrează pe mărunţiş pentru tine, adică eşti un mic stăpân de destine. Parlamentarul cel tăcut, nevăzut, are uşi deschise, mănâncă pe gratis, bea pe gratis şi cine mai ştie ce mai face pe gratis.

La noi se merită să fii parlamentar, măcar un mandat. Ai rezolvată problema pensiei şi ai ce povesti celor care te vizitează în casa, vila, viloaca, viloiul sau ce ai în dotare şi în funcţie de câte mandate ai reuşit să prinzi.

Dincolo lucrurile stau puţin altfel. Parlamentarii sunt oameni obişnuiţi, care câştigă ceva mai bine decât alţii, dar mai puţin decât mulţi, iar după ce termină cu funcţia, revin la viaţa obişnuită în care au fost, de fapt, tot timpul.

M-am gândit dacă aş face la fel, dacă ajuns parlamentar, prin absurd, aş fi acelaşi tip care doreşte să adune tot ce nu poate altfel.

O dilemă. Partea luminoasă din mine m-a ras din prima, dar cea întunecată, că fiecare are aşa ceva în dotare, s-a pus pe râs şi pe visat. Oare cum o fi prin insulele…?