Şi tot zbor / Două categorii de români

Am identificat, de-a lungul drumurilor mele prin lume, două mari categorii de români. Pe de o parte este una care e profund tributară valorilor vieţii, românii cei puţini şi care ţin stâlpii naţiunii noastre, de care nu se aude decât foarte rar şi după căutări asidue, iar pe de altă parte sunt cei mulţi, aflaţi veşnic în bătaia vânturilor vremii, fără Dumnezeu, religie sau scop, care îşi schimbă existenţa şi viaţa cu o nonşalanţă de nedescris şi foarte greu e înţeles probabil chiar şi pentru ei. În cazul primei categorii, am tot încercat să văd o explicaţie la a-plecarea lor asupra vieţii...

Ea e atât una fizică (mult mai mulţi români decât străini sunt cu capul plecat, cu ochii în pământ, cu corpul aplecat înspre înainte), cât şi una trans-fizică, sinonimă cu dedicarea spre ceva, de regulă nu către pasiuni sau hobby-uri mărunte, ci spre existenţa propriu-zisă. Aplecarea înspre rostul vieţii ar putea fi o constantă a lor, iar aceasta este o fază premergătoare plecării fizice.

În cazul celei de-a doua categorii, cei fără noimă, pot fi recunoscuţi printre străini cu o uşurinţă dezarmantă, tocmai prin atitudine; dacă străinii au în felul lor de a fi adaptarea, nonşalanţa, familiarizarea, românii trăiesc, în spaţiul înstrăinat, sub semnul stingherelii şi al unei foarte-des-invocate neştiinţe. Însă faptul că nu cunoşti legea nu te absolvă de nerespectarea ei; în spatele neştiinţei nu trebuie să se ascundă candoarea – afişată – a neadaptării sau a ne-dorinţei de a fi ca ceilalţi...

Aplecarea lor este, din nefericire, semnul unei supuneri la tot ce e dincolo, iar răzvrătirea este una doar acasă. Ştiu să se comporte, prin imitaţie, în lumea civilizată, de frică; însă, odată întorşi în spaţiul familiar de acasă, legile devin cu totul altele, civilizaţia nu mai are nimic în comun nici cu comportamentul lor şi nici cu legea bunului simţ.

Ne mirăm de ce suntem arătaţi cu degetul sau de ce am devenit ruşinea Europei, dar nu suntem în stare să ne privim pe noi înşine...

Dacă prima categorie de români constituie, pentru ceilalţi, un dar, cea de-a doua e reprezentată de foarte mulţi oameni în zadar...