Fereastra închisorii / Lideri şi lideraşi

Mai mult ca niciodată, avem nevoie de lideri puternici şi vizionari, oriunde ne-am uita în lumea contemporană. Dar, puternici pentru oamenii pe care trebuie să-i apere şi vizionari pentru viitorul aceloraşi oameni. Cei slabi, măcinaţi de propriile probleme ori nepotriviţi să conducă instituţii şi oameni, la orice nivel şi în orice parte a lumii, trebuie degrabă puşi pe pista de rezervă.

Timpii de gândire şi acţiune sunt tot mai comprimaţi şi necesită minţi tot mai inteligente şi anticipative.

Zilele noastre de acum, ale tuturor celor ce ne trăim viaţa pe pământ, complicate şi schimonosite de evenimente de neînţeles, îşi caută spre propriul echilibru lideri de forţă, dar în acelaşi timp înţelepţi.

Profilul acestora trebuie să agrege, paradoxal, valori cu nuanţe de incompatibilitate. Astfel, duritatea trebuie să facă bună casă cu moderaţia, dialogul cu impunerea, ura cu dragostea. Totul în funcţie de context şi de scopurile urmărite, spre binele general.

Va trebui să urâm şi să respingem vehement tot ceea ce ţine de distrugerea dreptului la viaţă şi să iubim tot ce se întâmplă spre a-l proteja. Nu mai este nici timp, nici loc, pentru amatorism, indecizie ori metafizici rupte de realitate.

Soluţiile pe care trebuie să le caute liderii nu trebuie să fie cele mai bune pentru ei, sau chiar deloc când o reclamă interesul public. Ele trebuie să genereze binele şi liniştea pentru oameni, cu preţul nedormirii şi chinului interior pentru cei care vor rămâne doar cu satisfacţia că s-au pus în slujba celuilalt, făcând astfel voia lui Dumnezeu, de a lupta pentru drepturile semenilor.

Asta înseamnă să fii un adevărat lider: să vezi dincolo de sine şi să nu aştepţi nici o glorie. Să ai puterea să impui valori şi reguli şi să lupţi pentru respectarea acestora. În primul rând, prin exemplul personal.

Şi să poţi genera încredere şi solidaritate, iar oamenii să te urmeze cu credinţa că sunt pe drumul cel drept. Iar când trebuie să faci loc altuia, mai bun sau mai adaptat vremurilor, să te retragi firesc. Chiar şi în munţi, dacă e cazul. Altfel, eşti doar un lideraş. Iar lumea de azi nu mai are nevoie de aşa ceva.