Tomograful lui Sabin / erazicroxE

Codul de bare este un sistem de codificare numerică alcătuit dintr-o secvenţă de linii verticale, de grosimi variate, secvenţă care se aplică în mod curent pe toate produsele comerciale. Dacă o companie scoate pe piaţă un nou articol comercial, pentru a avea permisiunea de punere în vânzare, trebuie să solicite unui for internaţional alocarea unui număr unic, care să caracterizeze cât mai exact şi detaliat articolul respectiv.

Acest număr este codificat într-un sistem de bare şi se aplică pe produs sub formă de etichetă, astfel încât, în toată lumea, acesta nu va putea fi confundat cu un altul. Liniile verticale ale codului de bare pot fi „citite” cu ajutorul unui sistem optic care le transformă într-o secvenţă numerică, fiecărei perechi de linii corespunzându-i o anumită cifră. Cu acest cod, computerul poate face mai apoi diverse operaţii economice: scădere din gestiune, calcularea costului, bilanţ de plăţi etc.

Sistemul a apărut în SUA, la începutul anilor 1970, fiind aplicat iniţial pe containerele de marfă, iar datorită imensului său avantaj economic, a fost generalizat la toate produsele comerciale. Deveneau evidente posibilităţile practic nelimitate de supraveghere a economiei mondiale prin intermediul noului sistem de codificare, iar cei interesaţi au înfiinţat un centru internaţional pentru stocarea informaţională a acestor date, impunând treptat ca obligatorie cererea de alocare a unui cod de bare la lansarea pe piaţă a oricărui nou produs. Aşa a apărut  Uniform Code Council – UCC, iar mai târziu, în 1978, lua naştere în Europa un consiliu similar denumit European Article Numbering Association - EAN. Aceste două organizaţii au generat în ultimii ani o multitudine de tipuri de coduri de bare, pentru o multitudine de aplicaţii profesionale.

Dintre toate acestea, două sunt însă folosite în mod curent: UPC - Universal Product Code  sau cod universal de produs şi EAN-European Article Numbering  sau numerotarea europeană a articolelor. În prezent, sunt folosite în numeroase ţări ale lumii, TOATE datele „marcate” în bar code fiind înregistrate la sediile celor două organizaţii. Încă din anii 1970, s-a observat că tipurile UPC-A şi EAN-13 deţin, în mod invariabil, pentru orice produs, trei perechi de linii uşor prelungite, pe care computerul le „traduce” prin cifra 6 şi se numesc caractere de siguranţă adică, „guard bars”.