Mă tot mir / Un cod care nu-i peşte, da’ se-mpute de la Dragnea

Cu oareşceva vreme în urmă, Biroul de presă al Partidului Social Democrat mi-a trimis un email cu Codul de etică şi conduită al membrilor amintitului partid. Aşa de bine nu m-am dicstrat de multă vreme. M-a umflat râsul încă din preambul, pentru că acolo se vorbeşte despre „stimularea competiţiei interne”. Care competiţie internă? Aia în care Dragnea este singurul candidat la şefia partidului? Mergeţi măi, năcăjiţilor, şi luaţi-vă medicamentele!

Primul obiectiv declarat al Codului este menţinerea prestigiului partidului la un nivel ridicat. Cât de tari îs ăştia, măi, frate! Pe această cale îi anunţ că pentru a menţine ceva la un anumit nivel e musai să posezi acel ceva. E logic? Mie mi se pare că da.

La capitolul Valori şi principii generale, pesedeii au trecut „onestitate şi respect faţă de lege”. Aicea cred că autorii textului s-au spart de râs amintindu-şi de infractorul Bombonel, de cercetatul penal Ion Iliescu, de plagiatorul Ponta, de condamnatul cu suspendare Liviu Dragnea, de condamnatul cu executare Hrebenciuc şi de lista de penali care ar putea umple fără nici un fel de probleme un întreg rulou de hârtie igienică, ca să poată cetăţenii de rând să-şi exprime respectul pentru prestigiul partidului.

Altă tură de râs m-a cuprins atunci când am citit că este foarte interzis ca membrii de partid să folosească funcţiile deţinute în interes personal. Mă, da’ contractele de multe milioane de euro cu statul român, da’ deturnările de fonduri, da’ traficul de influenţă, da’ luarea şi darea de mită nu vă spun nimic? Luaţi, bă, nişte lecitină, că poate vă ajută!