Jenant, mişeilor! / 13

Este acea dată, singura din an, când rubrica asta ar trebui să se numească altfel. Pentru că, în 25 noiembrie, GAZETA de Maramureş împlineşte 13 ani. Un număr pe care l-am considerat mereu a fi norocos, dar acest 13 are ceva în plus. Prea obişnuiţi să trăim pe „repede înainte” şi să programăm mereu un „mâine” ca şi cum el e obligatoriu să existe, uităm prea des să preţuim timpul şi pe cei care se scurg odată cu el.

Anul acesta am împlinit 32 de ani, vârsta la care mama mea a murit. Poate de aceea am învăţat, sper, să apreciez mai bine oamenii şi timpul şi să nu le mai iau ca o „normalitate” faptul că există. Vorba lui Steinhardt, normale sunt neantul, deşertul, nimicul, restul, tot ce e peste, tot ce prinde viaţă şi se dezvoltă e extraordinar. „Normal” ar fi fost, probabil, ca GAZETA de Maramureş să nu existe. „Normal” ar fi fost ca, oricâtă pasiune ar avea pentru presă şi cuvântul scris, Dan Pârcălab să nu înfiinţeze şi dezvolte acest ziar, argumentând, logic, că e greu să faci presă scrisă într-o lume a internetului, că e aproape imposibil să rezişti pe piaţă, neavând sprijin economic sau politic din partea cuiva.