Editorial

In limbajul cotidian, termenul de perso­nalitate are mai degraba o conotatie valorizanta, adica se refera la o calitate sau calitati suplimentare ori iesite din comun, din perspectiva relatiilor interpersonale, pe cand, intr-o abordare scolastica, poate fi definit ca ansamblul caracteristicilor care definesc unicitatea unei persoane, particularizand-o, deosebind-o de ceilalti.

Nu se poate spune despre nimeni, cu indreptatire, mai mult decat despre un orb din nastere, vindecat la maturitate, ca s-a nascut a doua oara. Miracolul formelor, in varietatea lor, navalind de pretutindeni in ochii lui deschisi, este cu totul altceva decat contactul marginit de pana atunci, al degetelor, cu reliefuri percepute cu buca­tica, niciodata in ansamblu. Miracolul spatiului, al perspectivei si al infinitului, al   

(partea a saptea)

Sarbatoare mare a crestinatatii. Ne in­talnim mai multi prieteni si o luam spre munte.

S-a inaugurat Colonia Pictorilor, de aici rezultand ca ea n-a mai fost inaugurata niciodata. Nu asta conteaza. Al mai mult ii important ca o venit Adrian Nastase, fost prim sinistru al tarii, insotit de sinistra lui muiere, a doua la numar, da’ tot fiica de ministru comunist, ca si prima, ca lu’ Bombonel numa’ de astea ii plac, cu arborele genecologic aplecat spre stanga, mai pe-o rana, asa cum sta el cu Bejenariu cand   

Un prieten a avut de lucru la una din institu­tiile administratiei locale si judetene. Nu voi spune unde pentru a nu crea probleme celor in cauza. Nu ca nu ar merita, dar rubrica de fata nu are ca scop „executarea” unor persoane.

Cineva mi-a povestit experienta pe care a avut-o supraveghindu-l, pret de o noapte, pe un prieten internat intr-un spital de nebuni. La un moment dat, nebunul, impreuna cu colegii de salon au decis sa „urce” in podul casei pentru a lua niste tuica. Mimand intreaga operatiune din patul de spital, la un moment dat cei trei au ramas inmarmuriti si au inceput sa ofteze adanc…

Cel mai prodigios autor roman de scrieri poporane este bucovineanul Simion Florea Marian. Desi, datorita situatiei precare a familiei, invata sa scrie si sa citeasca de-abia la 12 ani, la 34 de ani, in 1881, devine membru activ al Academiei Romane. Peste un an prezinta in plenul institutiei supreme a spiritualitatii neamului discursul de receptie „Chromatica poporului roman”, primul tratat romanesc despre industria   

Fiecare dintre noi petrecem mult timp din viata in diverse colectivitati: familie, scoala, loc de munca. Acolo investim competenta si pricepere, cultura si profesionalism, acolo ne facem spe­rante, acolo ne manifestam temerile si angoasele iar framantarile si dorin­tele noastre, mai mult sau mai putin cons­tientizate si exprimate, sunt alimentate constant de apartenenta la aceste grupuri.

Din cele mai vechi timpuri, unii credinciosi mai zelosi au ales din Sfanta Scriptura indemnuri si porunci radicale, scoase din context, si si-au facut din ele reguli de viata. Bantuiti de cele mai multe ori de duhul mandriei, unii s-au prevalat de astfel de porunci cu sinceritate autentica nebanuind manevra duhului rau si tocmai aici a fost marea lor drama. Sprijiniti pe cuvinte poruncite de Dumnezeu, in anumite legaturi de   

(partea a sasea)