Mă tot mir / Arta pupatului în dos

S-a inaugurat Colonia Pictorilor, de aici rezultând că ea n-a mai fost inaugurată niciodată. Nu asta contează. Ăl mai mult îi important că o venit Adrian Năstase, fost prim sinistru al ţării, însoţit de sinistra lui muiere, a doua la număr, da’ tot fiică de ministru comunist, ca şi prima, că lu’ Bombonel numa’ de astea îi plac, cu arborele genecologic aplecat spre stânga, mai pe-o rână, aşa cum sta el cu Bejenariu când se jucau de-a mama şi de-a tata.
Pentru că tot îi place poziţia asta lui Bombonel, s-au găsit repede câţiva să-l pupe-n dos, ca să nu creadă omu’ că a venit în Baia Mare fără să i se dea atenţia cuvenită. Foarte onoraţi am înţeles că au fost şi oamenii de la Muzeul de Artă din Baia Mare, care au şi scris pe feisbucul lor că cât de tare s-au bucurat că le-au trecut siniştrii ăştia doi pragul instituţiei.
Oarecum cu frică să nu fiu certat, îmi permit să scriu şi io două vorbe despre această chestiune. Am zis că mi-e frică să nu fiu certat pentru că reacţiile împotriva celor care şi-au permis să atenţioneze personalul muzeului că nu e cazul să fie atât de pupincurist atunci când e vorba de vizita unor infractori au fost foarte pedagogice. Ăia care nu-s aşa de onoraţi de vizita lui Bombo sunt certaţi la modul telectual şi li se aduce aminte că muzeul „a ajuns un muzeu elegant, de talie europeană datorită politicienilor, care au susţinut cultura şi arta”. Pe bune? Bă, vi s-o terminat hârtia igienică la muzeu, s-o câcat Bombonel la voi în budă şi n-aţi vrut să-şi păteze omu’ budigăii?
Cum să fii onorat când te vizitează un infractor? Ăstora de stânga, iubitorilor de pesedeu, dacă le zici ceva rău de Dragnea îţi spun că nu e cazul, că justiţia trebuie să-şi urmeze cursul, că omul trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie, că bla-bla-bla. Foarte bine. Da’ în cazul lu’ Bombonel am trecut de faza asta. Jigodia a fost condamnată, justiţia şi-a ur­mat cursul şi s-a pronunţat, care-i treaba? De ce să te milogeşti în faţa unui om care a furat de a rupt în toată cariera lui politică, de ce să te umileşti în faţa unui bandit, a unui delapidator, a unui pungaş, a unui manglitor, a unui şuţ de cea mai joasă speţă, a unui şutitor şi prădaş ne­mer­nic? Nu mai am spaţiu ca să-i explic scriitoarei de conjunctură adevărul des­pre cât de mult au susţinut politicienii cultura şi arta, da’ promit să revin. Să-l suni pe şoferul unui preş de consiliu judeţean să-ţi aducă pizza (cu i nu cu u) la muzeu nu înseamnă că cejeul sprijină muzeul.