Fereastra închisorii / Zbor spre Basarabia…doamna din cer şi blonda de pe pământ (partea a II-a)

Trecem la al doilea episod al aventurilor aviatice.
Poate fiindcă m-am plâns că la Chişinău nu plouă aproape deloc şi e foarte cald, în vinerea în care trebuia să zbor spre casă se lasă cu furtună.
Care ne face să deschidem foarte utila apli­caţie Flightradar24. În lipsa informa­ţiilor de la compania aeriană şi a celor de la aeroport, această aplicaţie deosebită îţi arată în timp real unde este şi ce face avionul pe care-l aştepţi.
Aeronava care venea de la Bucureşti să ne preia se învârte mai bine de o oră deasupra norilor turbaţi ai Chişinăului, împreună cu alte două avioane, şi este primul care are curajul să aterizeze, deşi e doar un ATR mic cu elice.
Avionul mare al unei companii celebre din Europa abandonează şi aterizează la Iaşi, iar celălalt prinde curaj şi vine după al nostru pe pământ.
Ne îmbarcăm până la urmă şi aşteptăm pe pistă mai mult de o oră permisiunea de a pleca spre Bucureşti.
Decolăm cu greu din Basarabia, din cauza fulgerelor şi vântului puternic, dar ajun­gem cu bine la Bucureşti, după o cursă în care măiestria pilotului a fost absolut incredibilă.
Comandantul aeronavei, nimeni altul decât o femeie de sub 30 de ani, instructor de zbor, după cum mi-a zis stewardesa.
Încă o dată, am avut prilejul să mă gândesc la micimea celor care urlau isteric că piloţii de avioane au pensii speciale prea mari.
Orice salariu, orice pensie, este prea mică pentru ceea ce fac aceşti oameni cu totul extraordinari. Poartă cu har vieţile atâtor oameni prin cer, închişi într-o aripă fragilă, ca apoi să-i pună înapoi pe pământ.
Ajunşi la Bucureşti, pierdem legătura spre Cluj-Napoca şi înnoptăm lângă aeroport. A doua zi ne îmbarcăm în prima cursă, deşi sistemul electronic de check-in era căzut în genunchi.
Vinovata, o blondă de o rară prostie, este luată la rost de comandantul aeronavei, pe motiv că trebuia să aşteptăm la poarta de îmbarcare, nu în arşiţa de pe pistă. Tolomaca venise să numere pasagerii din avion. Nu reuşeşte decât după a treia încercare.
Arogantă şi evident insuficient alfabe­tizată, coboară din avion clătinându-se pe tocuri înalte şi în mod incredibil începe
să-şi facă selfie-uri sub aripa avionului, plin cu pasageri nervoşi.
Mă gândesc că asta e una din diferenţele posibile dintre două femei.
Prima, comandant de aeronavă, o doamnă a cerului, pe când ultima, taxatoare de aeroport, doar o blondă a pământului.