Fereastra închisorii / Zbor spre Basarabia… furtuna şi golanul (partea I)

Zborurile dese către Chişinău şi înapoi către casă au devenit prilejuri de întâmplări interesante.
Acum o săptămână, venind spre casă, de la Bucureşti la Cluj, am zburat pe o furtună nebună.
Deşi pilotul a ocolit-o cât i-a stat în putinţă, la coborârea din finalul cursei, am fost nevoiţi să trecem prin plafonul de nori.
Ceea ce însemna vânt turbat, fulgere şi în general un scandal atmosferic extrem.
Avionul s-a zgâlţâit atât de tare, la limita suportabilităţii, încât şi stewardesele s-au legat cu noi în scaune, palide de frică.
Pilotul a ţinut însă bine în frâu pasărea, aşa că am ajuns cu bine la Cluj.
Unde ce să vezi? Un golănaş tânăr, beat, plin de tatuaje şi metale în nas, le ia la rost pe două stewardese, întrebându-le dacă pilotul e sănătos la cap şi dacă ştie să zboare.
Cu alte cuvinte, individul se prefăcea că înţelege că pilotul a scuturat avionul, nu furtuna.
Bineînţeles că nimeni din pasageri nu s-a băgat în discuţie, iar cele două fete tinere au rămas singure în coada avionului să-i explice elegant că ar fi bine să-i mulţu­mească comandantului că ne-a pus teferi pe pământ.
Am intervenit şi l-am făcut din vorbe să le lase în pace şi să plece din avion, spre lumea lui care l-a crescut atât de strâmb şi metalic.
L-am încurajat să dea examen la şcoala de piloţi şi să devină el unul strălucit, care să nu scuture niciodată avionul.
Desigur, sărmanul nu ar trece nici măcar testul preliminar de a merge drept pe aleea din curtea academiei de aviaţie de la Braşov.
Le-am întrebat pe stewardese dacă întâlnesc des pasageri cu astfel de mixuri de retard şi tupeu. Adică defecţiuni şi pe partea cognitivă şi pe cea morală. Mai mult ca sigur şi emoţională, fiindcă ulterior, în aeroport, când a trecut pe lângă mine tânărul în cauză s-a hlizit precum o maimuţă care vede lucruri pe care nu le înţelege.
Mi-au răspuns sfioase că da şi mi-au mulţumit că le-am protejat de mitocănia individului în bascheţi şi cu chipiu soios.
Că doar nu aţi crezut că motanul de tomberon era încălţat cu pantofi de lac şi purta pe cap vreo pălărie de compozitor.