Mă tot mir / Cu și fără statui

Una peste alta, tot noi, brazilienii, o să fim campioni mondiali, pentru că de
aia-i frumos fotbalul și pentru că trebuie să am și io un motiv de bucurie în viața asta de tot găinațul.
Io, la Mondialul ăsta, n-am ținut deloc cu Germania, pentru că nemțălăii au zdrobit acum patru ani Brazilia și asta nu se iartă și nu se uită. În momentul în care niște oameni mici de statură, asia­tici de prin Coreea, i-au scos din competiție pe alemani io m-am bucurat teribil. Numai că lucrurile sunt puțin mai complicate.
Presa germană i-a tăvălit prin toate noroaiele și mocirlele posibile pe fot­baliștii naționalei Germaniei. Ăia și-au pus cenușă în cap, s-au dus acasă și, probabil, la ora asta și-au reînceput antrenamentele, pentru că peste patru ani se joacă iar un Mondial și nemții o să vrea din nou un titlu.
Acuma ce vreau io să spun cu chestia asta, că-mi dau seama că nu-s coerent, ca de obicei, e următoarea treabă: germanii, chiar dacă sunt deja eliminați de la acest turneu final, sunt campionii mondiali en titre. Cu toate astea, au fost desființați de ziariști. În urmă cu ceva ani, marele telectual Gică Hagi se răstea la jurnaliști, pencă ăia își permiseseră să critice jocul alor noștri. Foarte greu alfabetizatul, într-un delir absolut incoerent, desfășurat în cadrul unei conferințe de presă, a ținut să spună că trebuie să le ridicăm statui, pentru că de zece ani
ne-au obișnuit prost, respectiv ne-au obișnuit cu victorii sau cam asta dorea șutătorul în bășică să se exprimează.
Măi, acuma io stau ca prostul și mă străduiesc să gândesc: de ce ar trebui cineva să le ridice statui unor neica ni­meni, obișnuiți să li se spună „generația de aur”, când ei n-au câștigat nici o medalie niciodată, da’ absolut niciodată, la nici o competiție majoră? Nici măcar o medalie de bronz. Și de ce nimeni
n-are voie să-i critice atunci când gre­șesc? Germanii ce să mai zică? Ăștia au fost campioni mondiali, adică cei mai buni din lume, ca să înțeleagă și machidonul. N-au cerut să li se ridice statui și, acuma, pentru că au pierdut, și-au cerut scuze în fața celor care i-au beștelit în ultimul hal. În afară de Brazilia, nicio altă echipă a lumii nu are un palmares atât de bogat precum e cel al Germaniei. Și cu toate astea, campionii mondiali
n-au cerut statui și n-au răcnit la jurna­liști. Asta e marea diferență între noi și ei. Cred că asta am vrut să spun de la început. Ei cu munca și cu trofeele, noi cu delirul semianalfabet și cu statuile din găinaț de pescăruș.