Editorial

E foarte clar ca societatea actuala a intrat intr-o uriasa deriva. Se vorbeste de lipsa reperelor, dar orice element care s-ar putea constitui intr-un „reper” pentru „soliditate sociala” este urgent aruncat „peste bord” sau intr-un negru derizoriu.

- Viata cumpatata, in slujba binelui si a dreptatii, trebuie sa stea si la baza alcatuirii politice a unui stat.

„Afara era de mult primavara”, iar gandul lui Romulus Guga, autorul romanului Nebunul si floarea (in titlul sau original, care nu a putut sa apara astfel in anul 1968, cand a fost publicat, fiind Isus si ceilalti) este „toata noaptea am stat si m-am gandit: ce sa fac, cum sa alung moartea, moartea lui?”... Este intrebarea pe care ne-o punem cu totii, in multe din trecerile noastre prin semnul si lemnul crucii pe care   

(prima parte)

Romanul s-a nascut poet doar partial, ca-n rest s-a nascut potician de mare perspectiva. Ca dovada ca lucrurile stau astfel si nu in alt fel, un nene de la Forta Civica, Sorin Paler, hotarat nevoie mare sa candideze pentru ocuparea unui post in Parlamentul European, i-a lamurit pe jurnalisti de ce isi doreste acest lucru.

Am auzit demult o poveste. Intr-un oras, doi oameni ajung in fata judecatorului, unul vindea paine, celalalt carne. Brutarul se plange ca a cumparat un kilogram de carne si, de fapt, era doar o jumatate de kilogram. Si, pentru a dovedi asta, e pregatit s-o cantareasca in fata judecatorului.

Am ajuns la concluzia ca povestea de la DGASPC trebuie sa aiba si o explicatie ce tine de politic, dar mai pot fi si altele.

La Plaiut, in dreapta Tisei, acolo in mijlocul de hotar al Tarii lui Dragos Descalecatorul, Eminescu a fost cinstit de catre cei mai frumosi copii ai Limbii Romane din cele zece sate de romani din Maramuresul Voievodal, ramase azi in Ucraina. Iar concluzia ce s-a asezat pe cerul sufletelor celor prezenti se poate cuprinde fericit intr-o sintagma ce nici n-a fost rostita si nici n-a fost cantata… Dar a fost simtita intim   

(ultima parte)

Cu totii am fost confruntati, in viata, cu o notiune care este mult mai periculoasa decat o serie de amenintari grave la adresa fiintei, pe care le percepem ca agresiuni, presiuni sau tensiuni: indiferenta.

(partea a doua)