Dialoguri virtuale / Cum ieşim din „maşina de spălat” a economiei?

Întrebare: Apar o seamă de teorii care încearcă să sintetizeze situaţia economică actuală, să-i caute hibele, avantajele, soluţiile de remediere, sau altele care nu caută explicaţii la ce se întâmplă în lume, dar vrând - nevrând ating şi teorii economice?!

Răspuns: Haosul care domină prezentul este tot mai des analizat şi merită a fi citate în acest context două cărţi: „Decăderea occidentului„ a profesorului de istorie de la Harvard, Niall Ferguson şi distinsului profesor Neagu Djuvara „Există istorie adevărată?”.

Î.: Este interesant faptul că ambii autori sunt istorici şi, cu toate acestea, abordează direct, în primul caz, indirect în a doua carte citată, probleme economice?!

R.: De mai multe ori am afirmat că această degringoladă la care asistăm în prezent este cauzată de unii economişti, ale căror imputuri în viaţă sunt cu mult mai periculoase şi de durată decât ale altor, hai să le zicem, „meserii”.

Î.: Ne prezentaţi un scurt C.V. al profesorului Niall Ferguson?

R.: Britanic de origine scoţiană, Ferguson s-a profilat de timpuriu ca un gânditor nonconformist, neo-conservator, susţinător al ex-preşedintelui american Bush, adept al invaziei în Irak. Ce merită să amintim este că, între cele susţinute în cartea amintită şi acţiunile, respectiv, persoana de care era ataşat, trebuia să devină un optimist şi nicidecum un pesimist, aşa cum o să încerc să relev în acest interviu.

Î.: Se cunoaşte că Ferguson a reuşit să grupeze în jurul său un grup de intelectuali, a căror simplă enumerare arată că cele expuse în teoriile sale nu sunt singulare şi reprezintă o echipă ale cărei idei, chiar dacă nu constituie o şcoală, sunt vehiculate atât în medii academice, cât şi în cele politice!

R.: Într-adevăr, Ian McEwan, Salman Rushdie, Ayaan Hirsi Alii sunt intelectuali de marcă, vectori de opinie în occident.

Î.: Înainte de publicarea cărţii amintite, Ferguson a susţinut o seamă de conferinţe care, auzite, incitau la lecturarea ei completă?!

R.: Spre deosebire de alţi autori, Ferguson nu crede nici în ciclicitatea istoriei, nici în caracterul ei repetitiv, ci susţine că mizează pe argumente clare în demonstraţia sa. Statisticile sunt în acest sens o adevărată mină de aur pentru autor, deşi fiabilitatea lor rămâne îndoielnică (ultima propoziţie merită a fi gândită de fiecare dintre noi atunci când argumentele cuiva se bazează pe statistică).