Colţu’ meu / Boitor este un mare iubitor de flori, iar Coştiuc are prieteni de nădejde

Am ajuns la concluzia că povestea de la DGASPC trebuie să aibă şi o explicaţie ce ţine de politic, dar mai pot fi şi altele.

Consilierul Coştiuc, cel care l-a îndemnat pe Boitor să ne mituiască, are un prieten bun. Pe domnul Bachus. Cei care îl cunosc, povestesc că cei doi se întâlnesc destul de des, stau de vorbă, schimbă opinii despre problemele grave ale Direcţiei, ba chiar se duc împreună la tot fel de şedinţe, comitete şi comiţii.

Dar Coştiuc mai are o calitate. Este un tip ce vine din servicii. Acum e pensionar, dar a lucrat pe vremea comuniştilor şi după Revoluţie în sistem. Acel sistem din care nu prea mai ieşi. Unii cunoscători se miră de faptul că Boitor este susţinut de acest Coştiuc, dar trebuie să o spunem şi pe asta. Ei spun că Boitor s-ar putea să fie un foarte bun „scriitor”. Adică să redacteze notiţe, note de subsol, texte despre cultura porumbului şi cum se îngrijesc copii în sistem.

Eu nu îl cred în stare, cred că este o insultă adusă „scriitorilor” adevăraţi, o astfel de opinie despre Boitor. Poate el ar avea un loc în liga celor care umblă din floare în floare. Se spune că este un mare expert în flori şi că pune jos câte o floare doar cu o sticlă de vin. Aici mai cred. În fond, este un tip ce umblă cu multă gingăşie printre flori. Şi cum sunt multe flori în lumea asta, omu’ culege tot ce prinde. Cred că are o mare grădină, doar a plecat de la…îmi scapă acum unde are casa la care au lucrat copii din sistem, la construcţie (cu mulţi ani în urmă). Şi acolo este teren arabil, bun pentru flori.

Iată o latură a caracterului lui Boitor ce poate fi valorificată. Sensibilitatea lui se potriveşte funcţiei pe care o are. Directorul general al DGASPC trebuie să fie un tip ce iubeşte gingăşia, culoarea, atingerea mătăsoasă a petalelor florilor de prin grădini.

Este exemplul perfect pentru cei din sistem! Să vă trăiască!