Editorial

Multe evenimente de la inceputul anului erau previzibile, ceea ce a facut ca inceputul lui 2014 sa fie cam neinteresant. Pe Adrian Nastase l-au ascuns din nou la „mititica”, ceea ce era previzibil, e de bun simt si de apreciat, impotriva tuturor celor care ii plang astazi de mila.

Ar fi trebuit sa scriu in aceasta saptamana, ultimul numar al minunatului nostru saptamanal din acest an, despre bucurie, sarbatori, spiritul Craciunului. Sa transmit urari celor care ne citesc…Nu am putut! Povestea copiilor nimanui te poate determina sa fi insensibil la bucurie. Nu am avut starea necesara nici pentru un text, o continuare la cele scrise de o juma’ de an. Nu se intampla nimic, spre binele fetitelor, spre   

„…Sunt oameni care reusesc sa se faca repede placuti de ceilalti, aplicand constient sau inconstient ceea ce in limbaj nestiintific se numeste «efectul de halou».

(partea a doua)

Scriu din nou despre Academia Romana. Acum, cand dau curgere acestor randuri, nu stiu ce va fi joi, 19 decembrie 2013 in Aula celui mai inalt for stiintific si cultural al Tarii, la Sedinta Festiva in care vor fi decernate Premiile si celelalte titluri de onoare. Dar simt un aer proaspat care imi spune ca aceasta incinta e salvata de la derapaje.

N-a fost sa fie. Bombo a scapat, deocamdata, si o sa-si faca sarbatorile acasa, in sanul familiei sau al sinistrei sale consoarte, care e aproape acelasi lucru. Nastase va afla abia pe 6 ianuarie, adica la anul, daca va mai sta dupa gratii, loc care ii stimuleaza capacitatile intelectuale in mod deosebit, ca acolo scrie el carti destepte despre cum trebuie sa fim, noi, astialalti, cinstiti si cuminti. Saracul Bombonel, e   

Am invatat la Drept Constitutional ca, relatia mea, ca cetatean cu Statul, are la baza un contract social, in care fiecare parte are drepturi si obligatii. Am intrebat-o atunci pe profesoara cine a semnat acest contract in locul meu si cum poate fi reziliat. A zambit. Eu nu. In drept, orice contract in care una din parti nu-si indeplineste obligatiile e considerat nul. De aceea, incepand de azi, 12.12.2013, subsemnata, Ioana   

Nu am crezut ca lucrurile vor ajunge pana aici, gandindu-ma la Directia pentru Protectia Copilului. Pur si simplu nu credeam ca in 2013 se pot intampla astfel de lucruri. Am reinceput sa scriu despre calvarul fetitelor in taberele din Italia, tocmai pentru ca este vorba de niste copii. Am sperat ca lucrurile se vor rezolva cu rapiditate si intelepciune, in interesul superior al copiilor. Ce vorbe mari?

De cateva zeci de ani se tot vorbeste despre nevoia scrierii si rescrierii istoriei adevarate a Neamului Romanesc. Grea intreprindere si dificila asumare.

(continuare)

Imi spune Delia (fosta mea colega de banca din liceu, stabilita de multi ani in Austria) ca ceea ce o deranjeaza cel mai mult cand se intoarce in tara este comportamentul oamenilor si lipsa lor de civilizatie. O data ce te-ai obisnuit cu civilizatia adevarata, iti este foarte greu, daca nu imposibil, sa te intorci la stadii anterioare si la un alt stil de viata. O data ce ai fost surprins de jocul ielelor, nu mai ai liniste