Editorial

Elena Udrea a sarit cu parasuta. Multi au zis ca sportul asta i se potriveste de minune. Nu pentru ca o blonda ajunge pe pamant mai tarziu decat o bruneta, in conditiile in care amandoua au fost aruncate in acelasi timp de la o anumita inaltime, pe considerentul ca blonda este parasuta, ci pentru ca sportul asta ar avea oaresceva legatura cu politica facuta de duduie in ultimii ani. Numele parasutei vine de la „para” (a   

Intr-o zi, profesorul l-a ridicat in picioare pentru raspuns pe un elev care nu stia nimic din lectie. Cu toate intrebarile ajutatoare si toata bunavointa dascalului, elevul n-a scos niciun cuvant. Profesorul a notat ceva in catalog si a plecat.

A inceput campania electorala, chiar daca ea nu a inceput. Pe teveuri se face teoria chibritului politic si nu se spune nimic, de fapt. Ceva care sa determine alegatorul sa mearga la vot.

Manastirea prahoveana Crasna se inscrie in siragul locurilor sfinte de mare evlavie si mare cautare, atat pentru frumusetile peisagistice, cat si pentru „forta” duhovniceasca pe care o emana. Manastire de calugari, cu viata de obste si 33 de monahi la ora actuala, Crasna a fost in decursul timpului supusa unor evenimente fluctuante care au coborat-o sau ridicat-o „vertiginos”. In 1838 avea 56 de vietuitori, in 1902   

Povestea cu „drobul de sare” este mai actuala ca niciodata, oricum ea este arhetipala si reflecta perfect inclinarea noastra istorica spre isterie si fatalism. Dar nu este o „calitate” singulara, ci are un mot de fudulie care se asorteaza organoleptic cu intregul actualizat mereu la tendintele vestice...

Agrigento este unul din locurile unde istoria se traieste, se vede. Este locul unde impletirea a trei civilizatii a facut ca tot ce este mai bun sa dainuie, rostind, predicind si invatind lumii care va sa vina. Este unul din spatiile unde am invatat ca a reconstrui este a distruge trecutul – de aceea, tot ce se vede acolo, cu faimoasa Vale a Templelor este expresia autenticitatii unui trecut, valoare de netagaduit a unui   

(prima parte)

Fiecare dintre noi isi revendica, fiintial, mai mult sau mai putin limpede, dar consistent, un tezaur personal care cuprinde lucrurile ce au insemnatate capitala pentru ceea ce suntem si vrem sa fim. Cu alte cuvinte, o discutie despre radacinile si zestrea noastra, despre ceea ce consideram ca este important si de neschimbat in viata noastra.

Orice situatie delicata, orice problema are o rezolvare. Uneori solutia e atat de simpla, incat te si miri ca ea nu ti-a sarit in ochi de la bun inceput. Daca o gaseste altul, parca te si strabate un fior de invidie, pentru ca n-ai avut tu viziunea solutionarii, una, in fond si la urma urmei, atat de simpla.

Prea Sfintitul Justin Hodea Sigheteanul poate fi caracterizat in multe feluri si i se pot atribui multe calitati, toate adevarate si toate evidente: vocatia de ctitor, simtul deosebit in organizarea si randuirea problemelor din Eparhia noastra, cultura vasta, cuvantul ziditor care te face sa te simti ca in amfiteatrul unei universitati de renume sau in publicul unui simpozion cultural, echilibrul, prestanta impunatoare. Dar   

Desi Kuhn explica in prefata cartii sale „Structura revolutiilor stiintifice” faptul ca in stiintele sociale nu exista si nu pot exista paradigme, Handa introduce in 1986 ideea de paradigma sociala in context stiintific. El a fost cel ce a lansat ideea schimbarii de paradigma fiind preocupat de circumstantele sociale ce pot precipita o astfel de schimbare si efectele acesteia asupra institutiilor de profil si mai ales