Tomograful lui Sabin / Paradigmă

Deşi Kuhn explica în prefaţa cărţii sale „Structura revoluţiilor ştiinţifice” faptul că în ştiinţele sociale nu există şi nu pot exista paradigme, Handa introduce în 1986 ideea de paradigmă socială în context ştiinţific. El a fost cel ce a lansat ideea schimbării de paradigmă fiind preocupat de circumstanţele sociale ce pot precipita o astfel de schimbare şi efectele acesteia asupra instituţiilor de profil şi mai ales asupra educaţiei.

O astfel de schimbare în arena socială va duce şi la schimbarea modului în care indivizii vor percepe realitatea. Astfel, în sociologie, paradigmă devine setul de experienţe, credinţe şi valori care influenţează modul în care individul percepe lumea în care se mişcă şi felul în care răspunde la această stimulare.

Sociologii utilizează formularea „schimbare de paradigmă” pentru a defini modul în care o anume societate este capabilă să se mobilizeze prin înţelegerea şi organizarea propriei realităţi. Prin extrapolare, paradigma dominantă face referire la valori sau la un sistem de gândire unanim acceptate la un moment dat şi care sunt rezultanta moştenirii culturale comunitare şi a contextului istoric.

Pentru ca un sistem de gândire să devină o paradigmă dominantă acceptată are nevoie de: organizaţii profesionale legitime, lideri dinamici care să propună şi să propovăduiască paradigma, organizaţii media care să explice şi să scrie despre sistemul de gândire diseminând informaţiile dar susţinându-le şi legitimitatea, agenţii guvernamentale care să-i dea credibilitate, cadre universitare care să propage paradigma în masa de studenţi, cicluri de conferinţe, grupuri de susţinere, finanţatori, cercetare în domeniu şi altele…

Schimbare, schimbare… O dorim cu toţii de atâţia ani, o aşteptăm cu speranţă, majoritatea inerţi, complăcându-ne, alţii având iniţiative rupte de realitatea celor mulţi. Oare am ştiut vreodată ce este aceea NORMALITATE? Şi când mă gândesc că voiam să scriu despre deconstrucţie sau despre Iuda…

Sărbători fericite!