Editorial

Buni-mica era o bunica. Mai mica de statura. De la ea am invatat primele notiuni de economie, pe vremea cand invatam sa-mi prind cu nasturi cravata de soim al patriei. De la ea stiu ca, daca nu semeni, n-ai ce culege si ca, daca semeni grau, n-o sa culegi zmeura.

Parintele Arsenie Papacioc spune ca Neamul Romanesc a ramas in istorie pentru ca a avut putere de sacrificiu. A stiut ca nimic temeinic nu poate fi obtinut fara jertfa.

Putina lume stie ca a existat timp de mai mult de trei secole o „republica” a cazacilor zaporojeni, care a constituit in acea perioada o forta militara de temut. Pe fondul evolutiilor actuale din Ucraina e bine, cred, sa abordam si aceasta „felie” de istorie, mai ales ca dintre „hatmanii Ucrainei”, cum sunt mentionati liderii militari ai acestui stat al cazacilor de pe Nipru, trei sunt de origine romana (Danila   

Suntem aproape ca pe vremea democratiei lui Cleisthenes atenianul, adica, practicam un model de dinaintea erei noastre bazat pe selectarea ALEATORIE dupa avere si interese personale si de grup a cetatenilor care vor ocupa functiile guvernamentale, administrative si ale corpului legislativ.

Nu o data am fost acuzat (discutand despre universitate) de elitism. Poate pentru ca, in traseul meu prin viata, am avut de a face cu universitati de renume, pornind de la „Babes-Bolyai” si ajungand la Guadalajara.

(ultima parte)

Circula un zvon prin targ, nu ca ar fi ceva iesit din comun, dar el se leaga de istoria neromantata a DGASPC. Sunt convins ca cititorii minunatului nostru saptamanal au asteptat cu nerabdare un nou episod din filmul „ce porcarii a mai facut Nicolae Boitor?”. Pai, filmul merge in continuare.

Cica nevasta lui B.B.King, croita dupa modelul „Big Mama”, s-a gandit sa-i faca o surpriza marelui chitarist si si-a tatuat cate un B imens pe fiecare fesa. La intoarcerea acasa a lui B.B.King, dupa un concert, nevasta-sa si-a dat jos chilotii tip parasuta si i-a aratat surpriza. B.B.King s-a uitat la grozavie, a cugetat vreo cateva secunde, dupa care, putin contrariat, a intrebat: „Who the fuck is Bob?”

In scoala nu-mi placea deloc istoria. Seaca, rece, aveam impresia totdeauna ca invat despre lucruri, date, cifre, obiecte, orice, dar nu despre oameni. Imi amintesc insa ca profesoara repeta ca morala, la fiecare poveste „Capul plecat, sabia nu-l taie”. Nu stiu daca de atunci sau mai tarziu am inceput sa fac alergie la expresia asta.

Satul de subiectul Boitor, am cautat sa scriu ceva, altceva! Parca aveam blocajul foii albe.

Cand punem in fata problemele romanilor din ultimele secole, decelam o idee majora. Daca n-ar fi fost barbati luminati care si-au pus vietile chezasie nu doar pentru propria devenire si propasire, ci mai ales pentru iluminarea si emanciparea tuturor celor de o limba si o simtire stramoseasca, probabil ca orizontul de asteptare nu ne-ar fi zambit magnific la anul de gratie 1918.