Voievodul Bisericii lui Hristos

Prea Sfinţitul Justin Hodea Sigheteanul poate fi caracterizat în multe feluri şi i se pot atribui multe calităţi, toate adevărate şi toate evidente: vocaţia de ctitor, simţul deosebit în organizarea şi rânduirea problemelor din Eparhia noastră, cultura vastă, cuvântul ziditor care te face să te simţi ca în amfiteatrul unei universităţi de renume sau în publicul unui simpozion cultural, echilibrul, prestanţa impunătoare. Dar ceea ce-l defineşte cu adevărat este aerul de voievod, de nobil. Iar un nobil este, mai presus de orice, un om liber.

Prea Sfinţitul Justin nu este voievod şi nobil doar după nume (Hodea fiind nume nobiliar vechi, din Maramureşul istoric) şi viţă, ci mai ales după cuget şi suflet, aşa cum sunt cu adevărat Oamenii lui Dumnezeu.

Asemeni nobililor maramureşeni străvechi, ştie să preţuiască şi să iubească acest tărâm binecuvântat de Dumnezeu, ştie să lupte pentru dăinuirea Lui prin spiritualitate şi cultură şi ştie să zidească, asemeni, maramureşenilor vrednici, „porţi” spre cer: biserici şi mănăstiri care leagă cerul de pământ, pentru că ştie, asemeni lor, că lumea aceasta nu e decât o poartă spre veşnicie.

Prea Sfinţitul Justin este un ierarh tânăr, dar cu înţelepciune pe măsura Harului primit şi a duhovnicilor pe care i-a avut: ÎPS Justinian, arhimandritul Serafim Man, părintele Nicolae Steinhardt. A intrat de tânăr la mănăstire şi de foarte tânăr şi-a asumat responsabilitatea stăreţiei, arătând că nu numai lui Dumnezeu îi sunt toate cu neputinţă, ci şi celor care i se roagă Lui cu credinţă tare şi adevărată.

Este greu de sintetizat o activitate de 20 de ani în câteva rânduri, pentru că, orice ai scrie, tot puţin este faţă de truda şi jertfelnicia arătată de Arhiereul Vicar al Maramureşului şi Sătmarului. Adevărata sinteză este cea din sufletele credincioşilor pe care îi păstoreşte şi îi îndrumă şi care se rezumă simplu. Prin respect şi dragoste.