Editorial

Privita adesea ca un sentiment grosolan si indezirabil, frica are calitatea de a fi unul din lianturile eterne ale echilibrului si normalitatii.

Acuma gata, tate sa duc dracului, ca vine sfarsitul lumii. Stiu asta sigur, ca am citit pa net, si stiu si data, care-i 23 septembrie, adica azi. O gramada de astrologi, numerologi, ghicitori in stele si alti ocultisti au prezis treaba asta si io nu pot sa nu cred, ca semnele-s multe. Cica vine o planeta care o sa se cioc­neasca cu Pamantul, de aici rezultand un deranj major pentru tati, nu conteaza care ce-i, obdielos, popa   

In Baia Mare te plictisesti chiar si atunci cand participi la evenimente, sedinte, conferinte de presa sau alte manifestari la care ziaristii participa zi de zi.

Suntem obisnuiti cu eroi care traiesc putin, mor repede fara sa sovaie si fara sa regrete nimic. Poate din cauza acestei mentalitati inoculate din scoala, am fost extrem de suparata si dezamagita cand am aflat despre depresia si moartea „Craisorului muntilor”.

Se apropie cu pasi rapizi Anul Cente­narului. 2018 va fi impodobit cu multe fapte culturale, manifestari omagiale si marcari referentiale. Este in firea Sufletului Romanesc sa se intample asa. Chiar daca asa-zisul „Departament Cen­tenar”, infiintat de tehnocrati si „mo­delat” de pesedisti, lucreaza mult sub standardele de operationalizare dorite. Judetele trimit liste si propuneri, dar decizii nu are cine sa ia,   

Luptam fara oprire inca din clipa in care am decis sa ne ridicam din mocirla primordiala si se pare ca lupta asta este singura constanta din istoria noastra, cea care ne impinge sa ne omoram unii pe altii pentru mancare, pamant, sex, religie sau naiba mai stie pentru ce.

Din pacate, exista printre noi destui crestini care sarbatoresc un Craciun fara Hristos, o Boboteaza fara Aghiasma, Inaltarea Sfintei Cruci fara Cruce, un Sfant Ion fara Ioan si, mai ales, un An Nou intr-un revelion perpetuu, fara sfar­sit, condimentat cu alcool si narcoti­ce si cu imbracaminte impudica. Aceas­ta descriere n-ar fi atat de alar­manta daca o astfel de petrecere in lant nu s-ar contura ca un mod de viata al   

(partea a cincea)

Avem putina treaba pe la Targu-La­pus, asa ca plecam cu drag la drum incolo, pe la miezul zilei.

Petru Daea, primul taran al tarii, adica ministrul Agriculturii, nu inceteaza sa ne uimeasca. Dupa ce ne-a anuntat ca oaia e o statuie vie si ca ciobanul este o farama de divinitate ce trebuie pastrat cu atata grija incat nici o lacrima de roua sa nu-l atinga, Petrica ne-a anuntat solemn ca vaca e un miracol extraordinar, care transforma furajul in lapte.

Am incercat sa fac un text despre ajutoarele sociale deoarece subiectul este de actualitate. In plina dezbatere pu­blica pe tema pensiilor si a salariilor bu­ge­tare a aparut si povestea ajutoa­relor sociale. Multa lume, dintre cei din zona decizional[, politicieni, afirma ca suntem un popor de asistati. Ca se dau sume imense pe ajutoare de tot felul si ca lumea s-a obisnuit sa nu mun­ceas­ca… Un fenomen generat de